Pe 24 decembrie 1989 municipiul Buzău arăta ca un oraş sub asediu, păzit de terorişti cu TAB-uri, tancuri şi vehicule uşor blindate. Palatul Comunal şi blocurile din Piaţa Dacia erau ciuruite de gloanţe iar gărzile patriotice şi armata intrau în cea de-a treia noapte de luptă cu un inamic invizibil care băgase spaima în populaţie. Acoperişul Tribunalului încă mai fumega după ce fusese incendiat de tirul armelor de mare calibru iar coşmarul părea că nu se mai termină.
Pentru că exista riscul ca teroriştii să intre peste civili în locuinţe, oamenii erau sfătuiţi de binevoitori să blocheze intrările în blocuri şi să facă de pază cu rândul.În noaptea de 22 spre 23 se dăduseră lupte grele în zona centrală a oraşului, între revoluţionarii din Palatul Comunal şi teroriştii ascunşi în Tribunal şi în anuimte locuri cheie de pe Platoul Dacia. Armata le-a sărit în ajutor revoluţionarilor cu TAB-uri şi tancuri iar în dimineaţa zilei de 24 decembrie acoperişul Tribunalului încă mai fumega. Fusese incendiat cu p zi în urmă pentru a se distruge anumite arhive compromiţătoare pentru nomenclaturişti.
Război cu miliţieni, securişti şi terorişti
Tot în ziua de 24 decembrie teroriştii au fost zăriţi în zona şcolii generale din cartierul Micro 14, situat lângă unitatea militară de paraşutişti. După câteva rafale de arme automate ţintite către zonele unde martorii susţineau că au văzut cu ochii lor terorişti, blindatele uşoare ale armatei au plecat către centru.La lăsarea serii însă a devenit clar că ţintele aşa zişilor terorişti aveau să fie unităţile militare de paraşutişti şi de transmisiuni, ştiut fiind faptul că sediul Armatei a Doua se afla la Buzău.
Palatul Comunal, care găzduia Comitetul Judeţean, a fost locul unde s-au înregistrat cele mai multe decese în Revoluţia din Buzău. Un caz notoriu este cel al lui Vasile Apostol, de 53 de ani, operator chimist la Romcarbon, care pe 24 decembrie a fost împuşcat cu 18 gloanţe. Fusese omorât de un căpitan de securitate, Olteanu, convertit atunci în ofiţer de gărzi patriotice. Ucigaşul a fost condamnat la 22 de ani de închisoare.
Tot în Palatul Comunal au murit Aurel Toader, de 39 de ani, ucis de un căpitan de securitate şi Nicolae Zaharia, angajat la OJT Buzău, care a fost găsit fără suflare, cu patru gloanţe în cap. Fusese omorât de un locotenent major de armată, identificat ulterior. Tot în sediul Comitetului Judeţean, Constantin Voinea, de 33 de ani, matriţer la Contactoare, a fost împuşcat în torace de căpitanul de securitate Radu Gheorghe. Acesta l-a împuşcat şi pe Anton Baltac, un tractorist de 28 de ani, care a murit după ce un glonţ i-a intrat în gât. Securistul a primit nouă ani de puşcărie.
.jpg)
Un episod al Revoluţiei învăluit încă în mister, a avut loc pe 24 decembrie, în zona Episcopiei. În urma unui schimb de focuri, căpitanul de armată Dorin Hagima, de 45 de ani, a fost împuşcat în cap de o patrulă a miliţiei. În acelaşi loc şi-a găsit sfârşitul, tot în urma unei rafale de mitralieră trasă de miliţieni, şi locotenentul de securitate Săndel Marin.
Cele mai intense lupte, soldate cu decese, s-au dus în Bariera Ploieşti. Dinspre cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unităţile militare, iar militarii au răspuns pe măsură. „S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, povesteşte un militar buzoian care se afla în unitate în acele zile de foc. La fabrica de mase plastice Chimica, muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră.
Sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte. Cei mai mulţi buzoieni au murit răpuşi de rafalele celor care au primit arme, nu puţini la număr şi majoritatea sub influenţa băuturilor alcoolice, dar şi a militarilor în termen, slab instruiţi, în locul instrucţiei ei fiind trimişi la muncile câmpului.
Un caz impresionant este şi cel al asistentei de la Ambulanţa Buzău, Maria Tătăranu, în vârstă de 59 de ani. Pe 25 decembrie a fost împuşcată de militari în termen în abdomen, la intrarea în unitatea militară de transmisiuni din Bariera Ploieşti, în ambulanţa cu care mergea să ia răniţii. În această zonă, pe 25 decembrie au fost schimburi dure de foc între unitatea de transmisiuni şi o alta, din zona aerodromului. Au murit atunci maistrul militar Dumitru Alexandru, sergentul major Vasile Antemir şi geodezul Nicolae Cristea. Un alt front al Revoluţiei, cu urmări dramatice, a fost şi unitatea militară de bruiaj electronic din Crâng. Maiorul Gheorghe Iacob a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră de către căpitanul Alexandru Sceriba, care a vrut să preia comanda unităţii. Ulterior, a fost ucis şi el. În schimbul de focuri din unitate a murit şi subofiţerul Vasile Voican. În cele din urmă armata nu a reuşit să prindă nici măcar un terorist la Buzău.
Doar câţiva oameni curajoşi au avut curajul la mai bine de 20 de ani de la teribilele evenimente să mărturisească cum arătau cei care au adus haosul în oraş.
Turiştii străini vinovaţi de psihoza teroriştilor?
Declaraţia fostului ministru de interne Tudor Postelnic vine să întărească ideea că, aşa numiţii terorişti erau de fapt agenţi ai unor servicii secrete străine , infiltraţi abil cu scopul de a produce diversiune în oraşele unde se aflau comandamentele Armatei Române „Am deţinut informaţii referitoare la creşterea intrărilor în ţară a unui număr triplu de turişti decât în mod normal. Principalele locuri de intrare erau pe la Vama Siret, pe la punctele de frontieră din Maramureş, dar o parte au venit şi pe la Giurgiu, dinspre Bulgaria.
Între 20 şi 22 decembrie 1989, un autocar a poposit în parcarea de la Hotelul Tineretului din municipiul Buzau.
Fostul director al Centrului pentru Tineret, Călin Gheţu, îşi aminteşte o serie de evenimente stranii legate de neobişnuita vizită a unor sportivi străini care s-au cazat în hotelul de la marginea oraşului.
„ Cu o zi sau două zile înainte de căderea lui Ceuşescu, s-au cazat la noi la Hotelul Tineretului nişte străini veniţi cu autocarul. Vroiau să pară sportivi dar erau prea serioşi şi toţi erau îmbrăcaţi în treninguri albastre, fapt cam neobişnuit până atunci . Din câte imi aduc aminte grupul nici nu a solicitat să li se servească masa la restaurantul din incintă” îşi aminteşte revoluţionarul Călin Gheţu.
Ciudatele lumini din miez de noapte
Revoluţionarul spune că în noaptea de 23 decembrie în care s-au dat lupte grele la Buzău, chiar lângă hotelul în care erau cazaţi cei aproape 50 de turişti, s-au petrecut lucruri stranii.
„La bazinul Olimpic aflat lângă Hotelul Tineretului am văzut că se fac în toiul nopţii nişte semnale luminoase de undeva de pe Bazinul Olimpic. Era ceva în genul codului Morse. A fost trimis un echipaj inarmat spre verificare. Semnalele au încetat şi dupa plecarea militarilor au reînceput. Sigur a fost cineva acolo care era mai bine instruit decât noi” povesteşte Călin Gheţu.
„Sportivii” au şters urmele „vizitei de lucru” ?
La câteva zile după ce focurile de armă au amuţit la Buzău, Călin Gheţu mai povesteşte că şi-a adus aminte de vizitatorii neobişnuiţi de la hotel.
„ Am fost şocat când am aflat că listele de evidenţă cu aceşti turişti dispărusera misterios din evidenta Recepţiei. Am înţeles de la angajaţi că a venit cineva care s-a recomandat ca fiind de la miliţie sau de la Parchet şi le-a luat. M-am luptat câţiva ani să aflu de la autorităţi cine au fost acei oameni dar nu am primit vreun răspuns nici în ziua de astăzi ” mai spune jurnalistul Călin Gheţu.
La 25 de ani de la teribilele evenimente care au însângerat oraşul Buzău, misterul aşa zişilor terorişti nu a fost încă elucidat. Până pe 27 decembrie jertfa de sânge avea să fie contabilizată cu 47 de morţi înregistraţi oficial. Mulţi dintre cei împuşcaţi erau civili care încercau sub ploaia de gloanţe să ajungă la serviciu.
