Comuna Cozieni și dealurile din jur par a fi zona din Ținutul Buzăului cu cei mai mulți trovanți, formațiuni sferice, din gresie. Bilele modelate în nisip de-a lungul timpului se află în zone greu accesibile, știute numai de localnici și câțiva ghizi.
Trovanții se numără printre minunile create de natură care atrag amatorii de drumeții chiar și pe cele mai încurcate itinerarii. Astfel de formațiuni geologice create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, și care seamană cu stalactitele și stalagmitele din peșteri, găsim în număr mare pe raza comunei Cozieni.
Trei dintre perimetrele cu sfere din gresie sunt marcate pe principalele hărți online. Este vorba despre „Trovanții de la Vârful Cămăruței”, cu acces dinspre satul Begu, „Trovanții de la Glodurile”, de o frumusețe rară, și sferele de la Zăpodia.
„Trovanții de la Zăpodia sunt uimitori. Este inexplicabil cum a reușit natura să creeze stânci perfect rotunde, ca acestea. Zona este plină de astfel de formațiuni, de la acestea venind probabil și numele satului Pietraru”, spune Virgil Bîgiu, localnic din Cozieni.
Nemarcat pe hartă, însă extrem de încărcat de povești, ne mărturisește Virgil Bâgiu, este ansamblul numit de săteni ”La Dochia”, pietrele semănând cu siluetele unei păstoriţe şi ale mioarelor sale. Locul pe care se află formaţiunea de câteva sute de stânci parcă aruncate de cineva peste o colină este pe raza satului Punga.
În jurul rocilor, unele înalte de doi metri, s-a creat o legendă iar aceasta vorbeşte despre Dochia ca fiind sora unui mare rege dac. E foarte veche, spune Virgil Bîgiu, pentru că a auzit-o de la bătrânii familiei.
”Bunicii ne spuneu povestea Dochiei ca fiind sora lui Decebal. Acesta când a fost prins de romani, sora lui, Dochia, s-a îmbrăcat cu multe cojoace pentru a părea o babă, a plecat cu o turmă de oi, a mers, a mers, trecând prin văi şi munţi şi se pare că a ajuns pe meleagurile noastre, în satul Punga. Aici, aşa cum spune povestea, Dochia a dat jos din cojoace însă peste noapte a dat un ger năprasnic iar turma si Dochia au devenit stane de piatră”, povestește Virgil Bîgiu.
Zona este încărcată de mister, spune Bîgiu. În primul rând, susţine el, este de neînţeles cum au ajuns rocile pe un deal deloc stâncos, cu verdeaţă şi pomi.
”Parcă au căzut de sus şi s-au spart. Panta pe care sunt pietrele se află spre nord- vest, cu o înclinare de 15-20 %, poate mai mult. Sunt câteva sute de pietre, cred, având diferite forme. Par a fi puse acolo de o mână. De unde au apărut? Mister total. Oricum, zona este de o mare frumuseţe iar locurile sunt încărcate de istorie”, spune Virgil Bîgiu.
Recent, un ansamblu de trovanți a fost identificat de specialiștii Geoparcului UNESCO „Ținutul Buzăului”. „Ciupercile de la Odăile” se află în partea nord-estică a comunei Odăile la marginea unei păduri de conifere.
Cei mai cunoscuți trovanți din județul Buzău sunt cei din Bozioru, cunoscuți și ca „Babele de la Ulmet”. Pietre, cu forme dintre cele mai ciudate, ajung să măsoare câţiva metri înălţime. Grupul de stânci care seamănă cu nişte farfurii zburătoare se află pe raza satului Ulmet, comuna Bozioru, aflată la 44 de kilometri distanţă de municipiul Buzău.
