Constantin Copoiu este unul dintre cei doi supravieţuitori ai temniţei lui Alexandru Vişinescu, torţionarul care primise sarcină de partid să reducă la tăcere orice opozant al regimului în puşcăria de la Râmnicu Sărat. Simpaticul bătrânel în vârstă de 72 de ani a ajuns printr-o întâmplare nefericită chiar în cel mai dur regim de detenţie din România comunistă, unde erau închişi fruntaşii ţărănişti Coposu şi Diaconescu. Deşi nu a avut nicio legătură cu mişcarea anticomunistă, Copoiu a ajuns chiar în miezul evenimentelor care aveau să facă senzaţie după 50 de ani. Printr-un joc al soartei, Copoiu a avut ocazia să-l vadă şi pe seniorul Corneliu Coposu în timp ce acesta ajunsese în ultimul hal de degradare fizică, din cauza regimului sever
Povestea buzoianului este demnă de un roman, mai ales că acesta nu a fost impresionat în mod deosebit de regimul drastic pe care Vişinescu l-a impus în temnița de la Râmnicu Sărat.
De la un pahar de tărie, la puşcărie
În primăvara anului 1961, la doar 20 de ani, tânărul Constantin Copoiu habar nu avea ce aventuri avea să-i rezerve destinul. Se distra la maximum şi tocmai chefurile pe care le trăgea de zor aveau să-i pecetluiască soarta pentru următorul an. La umbra unei bolte din viţă de vie din cartierul Mihai Viteazu, omul povesteşte acum cu umor cum a ajuns în curtea lui Vişinescu. “Într-o seară din primăvara lui 61 băusem mai mult şi am dat de unii care umblau pe strazi prin cartierul Mihai Viteazu cu voturile pentru partid. Ameţit fiind de băutură nu ştiu ce mi-a venit şi m-am luat de ei şi am început să-i înjur, să ne mai lase în pace. Ăştia nu s-au lăsat şi au chemat un miliţian, care era vecin cu mine, şi m-au pârît ce-am făcut. Miliţianul a venit să-mi ceară socoteală şi mi-au picat nervii pe el. L-am băgat cu capul în nisip , i-am luat pistolul şi i l-am pus la cap. Am tras dar norocul lui era că pistolul nu era încărcat”, spune Constantin Copoiu.
După ce mai mulţi vecini au sărit să-l apere pe miliţian, Copoiu a fost legat cu sârmă de mâini şi dus în arestul de pe strada Plevnei. După un scurt interogatoriu, a fost dus la Tribunal şi condamnat, în regim de urgenţă, la 1 an şi şase luni de închisoare.
Întâlnirea cu Vişinescu
După un scurt popas la Poarta Albă, unde fusese dus la muncile agricole, destinul lui Constantin Copoiu se îndrepta implacabil spre teminţa grea de la Râmnicu Sărat. Supraveghetorii erau nemulţumiţi că nu ştie să dea cu sapa şi aşa fost scos la raport: “Le-am spus că eu sunt zugrav şi n-am mai muncit niciodată la câmp. Atunci unul mi-a zis: bă noi avem nevoie de zugravi la Râmnicu Sărat şi aşa am fost transferat acolo”.
Despre puşcăria de la Râmnic buzoianul, nu ştia mai nimic. A fost mutat în sectorul destinat infractorilor de drept comun însă a fost suficient cât să își dea seama cât de dur erau tratați deținuții politici. “Pe comandantul închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, l-am întâlnit de mai multe ori, mai ales când soseau noi transporturi cu deținuți. Îmi amintesc un episod în care Vișinescu i-a amenințat pe câțiva infractori cu exterminarea. Le-a spus la niște deținuți periculoși : dacă nu staţi liniștiți, aici muriți.” îşi aimnteşte fostul deţinut.
A făcut scandal la puşcărie
De parcă nu era de-ajuns că la temniţa din Râmnic se murea pe capete în aripa rezervată dizidenţilor, Copoiu a făcut şi pe rebelul cu unul dintre gardieni recunoscuţi pentru duritate. A făcut scandal în momentul în care soţia sa a venit la vorbitor.” Nu ştiu ce m-a apucat aşa deodată când l-am văzut pe gardian că stă cu pistolul îndreptat spre mine. Mi-am adus aminte de episodul cu miliţianul meu şi deodată mi s-a făcut scârbă de el. L-am întrebat de ce mă ameninţă cu pistolul că n-am unde să fug. După aia m-am enervat apoi m-am ridicat în picioare şi i-am zis că nu mai stau la vorbitor şi nu mai vreau nici măcar pachetul lunar. Atunci m-au luat cu cătuşe şi m-au dus lui Vişinescu cu isprava mea. M-a întrebat de ce am procedat aşa şi i-am zis că mi-a fost frică să mă văd cu pistolul la cap. Mi-a cerut să-mi bag minţile în cap şi apoi m-a pus să trimit scrisoare familiei ca să-mi aducă pachetul pe care l-am refuzat„, îşi aminteşte Copoiu.
Întâlnirea cu Corneliu Coposu
Constantin Copoiu mărturisește că în perioada detenției sale nu știa ce personalități sunt închise în celulele înguste. Aflase doar că sunt ”dușmani ai partidului” și că printre ei erau foarte mulți intelectuali. Primise răspunderi și la baie, unde încălzea apa pentru condamnnați și spălatul rufelor. Așa a avut ocazia, extrem de rară, ca într-una din zile să dea ochii de unul dintre deținuții închiși pe criterii politice. Și-a dat seama că îl văzuse pe Corneliu Coposu.”Cum eram cu spatele a venit sanitarul cu un bărbat. Era înalt şi arăta foarte rău. Era foarte slab de-abia mai mergea. În secunda aceea mi-am dat seama că este Coposu. Auzisem de el de prin ziare. Gardianul s-a speriat când a văzut că mă uit la ei. Nimeni nu avea voie să-i vadă pe deţinuţii politicii. Mi-a zis doar atât , n-ai văzut nimic şi eu am dat afirmativ din cap!”.
A băut carmol şi spirt în temniţa lui Vişinescu
Cu toate acestea, mărturisește buzoianul, regimul său de detenție a fost mai lejer decât al celor închiși din motive politice. Primise chiar sarcini administrative de la gardieni, de exemplu de a le duce mâncarea deținuților politici sau să le spele îmbrăcămintea. Pentru că a tot încercat să vadă ce-i este sau nu permis, în inconştienţa lui, tânărul Constantin Copoiu a încercat ceva extrem de riscant. El povesteşte că i-a venit ideea să-l păcălească într-una din zile pe sanitarul puşcăriei. “Nu mă săturasem de ce-am făcut şi tot mi-era poftă de o tărie. Aşa că l-am chemat pe sanitar şi i-am zis că mă cam doare în gât. Dacă răcim cum ne trataţi?, i-am zis eu. El a zis: <Da cu ce te tratai mă în libertate?> Păi cum cu ce, cu Carmol cu spirt cu frecţii de-astea. <Păi atunci de-astea îţi dăm, măi!> Aşa au ajuns să mă aprovizioneze cu băutură gratis pe care o îndoiam cu apă şi o beam ca să mai uit de necaz”, povesteşte buzoianul.
Vişinescu să fie condamnat!
Abia după revoluţie a aflat Constantin Copoiu cam cât de aproape a fost de exterminare. A vrut să se ducă în audienţă la Coposu dar nu l-a lăsat nevasta.”Când eram închis, nu l-am considerat pe Vişinescu un torţionar. Habar n-avem ce grozăvii făcuse el pe-acolo. Abia după revoluţie am înţeles cam prin ce pericol am trecut şi eu. Îmi pare rău că nu m-a lăsat nevasta să mă duc să-i povestesc şi lui Coposu că l-am văzut în puşcărie„, mai aduagă Constantin Copoiu.
Acum buzoianul crede că Alexandru Vișinescu își merită soarta, chiar și cu întârziere, pentru suferințele pe care le-a provocat, în cei șapte ani cât a condus pușcăria de la Râmnicu Sărat.
