Natura este o adevărată farmacie în aer liber acum. În această perioadă se culeg: mușețelul, urzicile, pătlagina, care sunt cunoscute pentru efectele lor miraculoase. Așa că, mulți românia leg să le caute pe marginea drumului sau în păduri și își fac provizii pentru restul anului.
„Am găsit o plantă, odoratum, care poate fi folosită și ca plantă ornamentală și plantă medicinală. Uite, am găsit pătlagină cu frunza îngustă. Care e foarte bună pentru expectorații, pentru bronșite, astm”, ne explică Maria Lungu.
Doamna Maria și prietena sa, Nela, caută plante medicinale într-o pădure de lângă Buzău. Merg la recoltat numai într-o anumită perioadă a zilei, în zone ferite de poluare și doar atunci când vegetația este înzdrăvenită de razele soarelui.
„Nu pe timp noros și nu din locuri poluate. Mai mult din păduri, unde locurile sunt mai curate. Ajută pădurea, acoperă și nu sunt atât de toxice. Trebuie să știi să o recoltezi dintr-o pădure, să fie curat, amenajat”, ne spune Nela Bardaș.
Cele două doamne strâng plantele în coșuri din răchită, căptușite cu ziar ca să absoarbă umezeala. Primele care le ies culegătoarelor în cale sunt smocurile de mușețel, pătlagină și urzica mov.
„Se folosește în reumatism, bolile femeilor, un antiinflamator puternic. Are multe beneficii. Se usucă sau se pune la macerat în alcool de 90 de grade. Se iau zece picături, 15 picături, la o cană de apă de 200 de mililitri”, declară doamna Maria.
Farmacia din pădure este bogată însă are reguli stricte. Cele mai multe plante trebuie tăiate cu un cuțit și nu smulse. Doar cu mici excepții, atunci când rădăcinile sunt părțile cele mai valoroase.
„Curățăm bine, bine, are rădăcina destul de ramificată. Crește destul de adânc. Este o plantă de păpădie. Ea acum e în faza de trecere, aproape, au trecut boboceii. Dar e foarte bună și cu rădăcinuțe pentru ceai, pentru extracte. Tinctura de păpădie ajută la slăbit, bună pentru fiere”, ne asigură doamna Nela.
Maria și Nela au deprins tainele remediilor naturiste de la bătrânele familiei. Spun că nu de puține ori au găsit rezolvare în leacurile băbești.
„Când eram mică, m-am tăiat la un deget, la picior, într-u ciob de sticlă. Bunica, știind remediul respectiv, a tocat mărunt o frunză de pătlagină și mi-a pus-o pe rană. Câteva zile la rând. Rana s-a cicatrizat foarte frumos”, mărturisește Maria Lungu.
Cunoașterea plantelor medicinale și a utilizărilor lor este încă prezentă în cultura și tradițiile locale. Mulți oameni au învățat de la părinți și bunici cum să identifice și să folosească plantele medicinale.
Pădurile din România sunt bogate în floră cu proprietăți medicinale. Cele mai cunoscute sunt coada șoricelului, mușețelul, sunătoarea, urzica, păpădia, menta și gălbenelele.