Subiectul ”OZN” a explodat în Statele Unite, după ce Pentagonul a confirmat că imaginile care arătau obiecte zburătoare neidentificate sunt reale. Nu numai piloții americani relatează despre apariții stranii în misiunile lor, ci și românii. Despre o astfel de întâlnire, înregistrată în 1992, ne-a povestit buzoianul Marcel Smoleanu.
Un fost director al serviciilor de informații ale Statelor Unite ale Americii a afirmat că există numeroase observații în întreaga lume pe care șefii militari nu au putut să le explice.
Detaliile multora dintre ele vor fi publicate într-un raport al șefilor Pentagonului în iunie, a spus John Ratcliffe, fost director al serviciilor de informații naționale sub conducerea lui Donald Trump.
Aici se poate încadra și mărturiile militarior de la unitatea de aviație Boboc, județul Buzău, care în timpul unui zbor de antrenament cu elicoptere IAR-316, piloților le-a apărut în cale o sferă de un roșu puternic.
Era de două ori mai mare decât pala elicei și o viteză de deplasare pe care, spune Marcel Smoleanu, pilotul unuia dintre elicopterele din formație, nici măcar rachetele care pleacă pe lună nu o atinge.
Trei elicoptere Alouette au decolat de pe aerodromul Boboc, la aproximativ un minut și jumătate unul după celălalt, Marcel Smoleanu fiind la manșa primului aparat. ”A fost o noapte foarte frumoasă, un cer plin de stele. Era puțin răcoare, țin minte că îmi luasem geaca de zbor îmblănită”, își amintește Marcel Smoleanu.
Zburau pe direcția Buzău – Urziceni, paralel cu șoseaua europeană E 85. ”Era ora 23. Fiecare era cu gândurile lui, mai ales că prinsesem și o muzică liniștitoare la radio. Zburam la o sută de metri de sol și vedeam Urziceniul, luminat. La un moment dat, brusc, în partea stângă s-a aprins o sferă mare, roșiatică, incandescentă”, își amintește comandorul buzoian.
Membrii echipajului au încremenit, apoi au început să caute confirmări atât de la sol, cât și de la piloții celorlalte elicoptere.
”Am estimat-o ca având diametrul de două ori mai mare decât lungimea elicopterului. Deci, vreo 20 de metri. Mai târziu, colegul Doru Drăgoi, care era în punctul de comandă și ne-a văzut pe tubul de la radiolocator, a spus că dimensiunea punctului nu a fost dublu, ci mult mai mare. Iar apropierea, o estimam cam la un kilometru dar și în aces caz de la radiolocator am aflat că eram mult mai aproape și era să ne ciocnim. Între timp, i-am întrebat pe cei din spate, ați văzut ce am văzut și eu? Au zis da, dar cu o voce din care mi-am dat seama că erau și ei marcați de ce vedeau”, spune Marcel Smoleanu.
Obiectul neidentificat a însoțit elicopterele preț de câteva secunde, timp în care aparatele de bord au funcționat la parametrii optimi.
”Avea la început viteză mică, 150 de kilometri pe oră. Apoi, a dispărut de lângă noi cu o viteză uluitoare, accelerată de la început. Niciun vehicul de pe pământ nu poate să accelereze în asemenea fel. Mig-ului 21 îi trebuie secunde ca să ajungă la viteză supersonică. Când ne-a tăiat calea, s-a oprit exact pe direcția noastră. Deci și oprirea s-a făcut brusc, sfidând legile fizicii. Abia atunci am simțit frica. Am redus viteza până la zero dar am făcut și viraj la stânga, ca să ieșim din axul de zbor. În momentul în care am făcut această evoluție și ne-am stabilizat în zbor orizontal sfera s-a stins brusc”, își amintește fostul pilot de elicopter.
Smoleanu mărturisește că a aflat ulterior că OZN-ul doar se camuflase. ”Când i-am întrebat pe cei de la punctul de comandă dacă odată cu stingerea lui au mai văzut obiectul, au spus că s-a plimbat tot timpul printre noi. Imediat după ce s-a stins sfera, cu toate că știam că eram singurii pe raionul de zbor, lucru spus de la radiolocație, am luat legătura cu cei de la Alexeni, aerodrom în noaptea aceea de rezervă. Am întrebat, aveți ceva în aer? Ei au spus nu și fără să îi mai întreb au spus că nici măcar Otopeniul nu are nimic în aer”, povestește Marcel Smoleanu.
Cele trei elicoptere au fost aduse urgent la bază iar membrii echipajelor au fost trimiși acasă, fără să mai treacă prin obișnuitele ședințe pentru concluzii.
”A doua zi dimineață, ofițerul de la poartă ne-a spus să mergem direct la comandant în birou. Acolo, generalul Alexandru m-a luat pe mine primul: ia spune, ce ați văzut azi-noapte? Am povestit dar nici nu m-a lăsat să termin, s-a ridicat de pe scaun și a zis: nu ați văzut nimic. În a treia zi a venit un maior de la comandamentul aviației și i-a cerut lui Drăgoi înregistrările radio. Le păstrase pentru că erau interesante. Maiorul le-a luat și a spus că din acest moment raportați direct la sectorul zbor al comandamentului aviației, pentru că ne-au înnebunit ăștia cu simulatoarele lor. Probabil că aceste fenomene erau multe”, spune Smoleanu.
Comandorul Marcel Smoleanu crede că astfel de întâlniri au loc pe tot globul, dar sunt ținute în mare secret, pentru a nu panica lumea.
”În anii ’80, când eram în Tratatul de la Varșovia, am primit de la un maior din comandament copia unui raport, scris la mașină și însoțit de fotocopii, în care erau exemple întâlnite la ruși. Erau unele fotografii cu o epavă și KGB-iști care înconjurau resturile. Au făcut analiza din care erau făcute și au tras concluzia că au fost făcute din elemente existente pe pământ dar pe care noi nu aveam cum să le prelucrăm, pentru că nu aveam tehnologia”, declară Marcel Smoleanu.
Cerul Buzăului, brăzdat de obiecte zburătoare neidentificate
Locotenent-comandorul Doru Drăgoi, azi în rezervă, era șef de tură în acea noapte la punctul de comandă radar de pe aerodromul militar Boboc. Își amintește că în acea noapte Buzăul fusese survolat de mai multe OZN-uri.
„După ce i-am adus pe ai noștri la aterizare, cei de la radiolocație mă sună și îmi spun să fiu atent din nou la ecran. Când m-am uitat pe radar am văzut o mulțime de ținte, peste zece la număr. Acestea aveau evoluții ciudate în zona Mărăcineni – Săpoca, la circa 10 kilometri nord-est de Buzău. Mergeau de parcă erau elicoptere, în șir, până la Săpoca, apoi, una câte una, făceau un viraj de 180 de grade, după care dispăreau de parcă intrau în pământ”, povestește Doru Drăgoi.
