vineri, 6 decembrie, 2024

Poluarea și schimbările de climă grăbesc moartea stejarilor seculari din Parcul Crâng, pictați cândva de Ion Andreescu

Poluarea și schimbările de climă grăbesc moartea stejarilor seculari din Parcul Crâng, pictați cândva de Ion Andreescu

Facebook
Twitter
Email
Un studiu realizat în ultimii ani de silvicultorii buzoieni arată că pădurea Crâng din Buzău, rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, îşi va pierde în câţiva ani arborii seculari, unii bătrâni de peste cinci secole. Grăbirea procesului de deteriorare a arborilor care odinioară l-au inspirat pe celebrul pictor Ion Andreescu este cauzată printre altele de poluarea excesivă şi schimbările de climă produse în ultimii zeci de ani. 

Pădurea din care face parte Parcul Crâng, din municipiul Buzău, este de aproape două ori mai întinsă decât Herăstrău şi de zece ori, decât Cişmigiul. Are o suprafaţă de 189 de hectare, din care 179 de hectare sunt administrate de Direcţia Silvică, iar zece hectare, parcul propriu-zis, se află în proprietatea Primăriei municipiului Buzău.
 
Pădurea din sud-vestul municipiului este o relicvă a Codrilor Vlăsiei, cea mai vastă pădure a Valahiei, care în perioada Evului Mediu se întindea pe teritoriile actualelor judeţe Prahova, Ialomiţa, Ilfov şi Buzău. Aici se ascundeau haiduci, tâlhari care tăiau calea trăsurilor boiereşti dar şi populaţia târgurilor din zonă, atunci când năvăleau armate străine.
 
Prima atestare a pădurii cu numele de ”Crâng” datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Ţării Româneşti, a folosit denumirea de Crângul Târgului într-un act prin care reafirma proprietatea Episcopiei Buzăului asupra acelui teren. 
 
Parcul din pădurea Crâng a fost amenajat începând cu anul 1873, când Consiliul Local a cumpărat o sută de tei pentru a fi plantaţi în zona aleilor de promenadă. Mai târziu, în 1887, autorităţile au plantat 208 mesteceni şi 537 de castani sălbatici de o parte şi de cealaltă a aleii principale, care pe vremuri se întindea până aproape de centrul oraşului.
 
Castanii sunt prezenţi şi astăzi pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, care înainte făcea parte din parc.
 
În timp, Crângul devenit un simbol al Buzăului. “Pădurea Crâng, rămăşiţă din vechiul codru al Vlăsiei, a fost pomenită în hrisoave odată cu Buzăul, de aceea se poate afirma că cele două sunt nedespărţite”, a declarat Ionel Stănuţă, consilier la Direcţia pentru Cultură Buzău.
 
În urma unor studii efectuate în ultimele două decenii pe cele 180 de hectare pe care se întinde zona forestieră aflată în partea de sud-vest a municipiului Buzău au fost evidenţiaţi un număr de 150 de stejari seculari care se sting cu repeziciune.
 
Specialiştii Ocolului Silvic din Buzău au constatat că, pe fondul unor perioade îndelungate cu regim de secetă, au apărut fenomene de uscare a stejarilor bătrâni, care se manifestă cu frecvenţă şi intensitate sporită în ultimii ani.
 
Fenomenul de deteriorare rapidă, depistat prima dată în anul 1984, face ca soarta stejarilor seculari, cu vârste care depăşesc chiar şi 500 de ani, să fie pecetluită. Silvicultorii buzoieni spun că nu există soluţii pentru salvarea acestor arbori. În câţiva ani, ei vor dispărea din Pădurea Crâng iar singura opţiune este să-i cosmetizeze pe cei bolnavi şi să-i taie pe cei uscaţi.
 
Stejarii seculari din Crâng sunt afectaţi de condiţiile de mediu înrautăţite în ultima perioadă.
 
Potrivit lui Petre Burada, directorul societăţii de administrare a domeniului public Urbis Serv Buzău, în Parcul Crâng, zona amenajată a pădurii, doar câţiva arbori seculari mai supravieţuiesc. „Mai avem doar 15 exemplare de arbori seculari în parc. I-am înlocuit în fiecare an pe cei uscaţi, ca să le asigurăm viitorul. Desecarea unor suprafeţe intinse care au condus la coborarea nivelului apelor freatice este o altă cauză care a afectat stejarii seculari”, a spus Petre Burada.
 
Sursă de inspiraţie pentru graficieni şi decoratori, frunza de stejar şi ghinda sunt întâlnite în foarte multe lucrări realizate de-a lungul vremii la Buzău. Artistul plastic Valeriu Şuşnea crede că sărăcirea tipologiei arboretului din Crâng este o pierdere, mai ales pentru varietatea peisajului care dădea foarte bine în picturi şi în lucrările de artă.
 
De pădurea Crâng se leagă multe din marile evenimente istorice ale oraşului de pe râul Buzău. Parcul şi stejarii săi multiseculari au fost făcuţi celebri de pictorul Ion Andreescu, profesor de desen în perioada 1872-1878 la Seminarul teologic şi la Gimnaziul de băieţi din Buzău. 
 
Înainte de a pleca la Paris, Ion Andreescu a pictat la Buzău câteva din cele mai cunoscute lucrări ale sale, precum ”Stejarul” şi ”Bâlci de Drăgaică”.
 
În toamna anului 1872, proaspătul profesor de desen Ion Andreescu străbătea aleile cu castani de pe Bulevardul Parcului, cu planşele şi şevaletul în spate, şi se oprea pe malul unui lac pentru a lucre printer stejarii multiseculari.
 
Profesorul de geografie Basil Iorgulescu, de la gimnaziul de băieţi din localitate, îi explicase deja tânărului său coleg că peisajele sunt unice, pentru că aceştia erau ultimii copaci din celebrul Codru al Vlăsiei, pădure care a fost adăpost şi sursă de hrană timp de aproape două milenii pentru cei care se vor numi în timp români.
 
“Este uimitor cât de familiar i-a devenit Buzăul marelui pictor Ioan Andreescu în răstimpul scurt (1872-1878) cât a locuit aici. Deşi pentru o viaţă de 33 de ani, şase ani de maturitate artistică sunt esenţialul. (…) În momentul când pictorul pleca la Paris, el era un artist pe deplin format, iar dacă noi, astăzi, prin absurd, am fi lipsiţi de zestrea ulterioară de lucrări, tot am putea spune că, prin ceea ce a pictat şi a desenat la Buzău, Andreescu rămâne unul din cei mai mari pictori ai românilor”, a consemnat scriitorul Corneliu Ştefan într-un crochiu despre stejarii pictorului Andreescu pictaţi în Parcul Crâng.
 

Informaţiile publicate pe site-ul stiridebuzau.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 150 de caractere, cu citarea sursei.