Cu toate că există de ani buni o lege a protecţiei civile, care prevede construcţia adăposturilor publice pentru populaţie, numărul acestor locaţii este insuficient. La nivelul municipiului Buzău, doar 7% dintre locuitori pot fi feriţi, de exemplu, de atacuri aeriene în astfel de buncăre. Cât despre amplasamentul lor, puțini sunt cei care știu unde s-ar putea refugia în cazul unor situații extreme. Cutremurele, atacurile aeriene ori nucleare, cele chimice sau bacteriologice, pot lovi un oraş în orice moment. Iar populaţia ştie mai mult sau mai puţin cum să se comporte în situaţii de dezastre.
În subsolul clădirii prefecturii din Buzău este amenajat un buncăr care adăposteşte în caz de dezastre centrul de comandă. Spaţiul este compartimentat în aşa fel încât cei care asigură populaţia să poată lua deciziile ce se impun în atfel de situaţii. Aici se află harta şi planul de protecţie civilă, aparatura de comunicaţii, un seismograf, punct de decontaminare dar şi camera sirenelor.
Orice adăpost este proiectat cu uşi blindate prevăzute cu vane antisuflu, sistem de ventilaţie propriu, dar şi sisteme de evacuare a populaţiei.În municipiul Buzău sunt 27 de adăposturi publice pentru populaţie care asigură însă protecţia pentru doar 7% din locuitorii oraşului.
Cel mai mare adăpost public are o capacitate de 200 de persoane şi a fost proiectat pentru a rezista unui seism cu magnitudinea 8. Este realizat la subsolul unui imobil cu 4 nivele şi are o stuctură de rezistenţă din beton armat. Şi celelalte adăposturi sunt construite după aceleaşi standarde însă au o capacitate mult mai mică.
Pe lângă adăposturile publice în caz de dezastre, locuitorii unui oraş pot fi adăpostiţi şi în spaţiile puse la dispoziţie de agenţii economici ori instituţiile de stat.
