Zeci de măicuțe de la o mănăstire din județul Buzău au fost evacuate, vineri după-amiază, după ce dealul de sub așezământ a luat-o la vale cu tot cu chilii. Pereții au crăpat și riscă să se prăbușească, iar autoritățile au oprit curentul electric și gazele pentru că alunecarea a pus în pericol rețelele. Monument istoric datând de la sfârșitul secolului al 16-lea, Mănăstirea Rătești abia căpătase o finanțare europeană de 4 milioane de euro pentru reabilitare, însă acum e la un pas de dispariție.
Dealul pe care este așezată mănăstirea a început să se miște după ploile din ultimele zile. De două nopți măicuțele nu mai dorm. Terenul e în continuă mișcare și la fiecare centimetru cu care înaintează falia se aude cum se crapă pereți. Deja la mai multe chilii au apărut crăpături mari, pereții s-au deplasat și se pot prăbuși in orice clipă.
Cea mai afectată este clădirea stăreției, aproape ruptă în două de alunecare.De frică să nu se întâmple vreo nenorocire și mai mare, curentul electric și gazele au fost întrerupte la mănăstire. Ca să-si facă mâncare, monahele s-au întors la ceaun și pirostrii, dar au părăsit și bucătăria, unde ar fi fost în pericol.
Cele 40 de măicuțe cu vârste cuprinse între 30 și 90 de ani care locuiau în mănăstire au fost mutate temporar la așezământul de batrâni al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei construit în vecinătate. Sătenii și rudele măicuțelor au ajutat la mutare, iar mobilierul și obiectele bisericești au fost duse la școala din sat.
În toamna trecuta, mănăstirea obținuse în urma unor studii o finanțare europeană nerambursabilă de 4 milioane de euro pentru reabilitare, fiind primul așezământ de cult din România care urma să fie reparat cu bani europeni. Dacă așezământul va scăpa după alunecarea de teren, va fi nevoie de alte studii inclusiv de stabilizare a terenului și de alte formalități de aprobare a fondurilor de reparații.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, actuala aşezare monahală de la Răteşti, ctitorie a boierului Dragomir şi a soţiei sale, era doar un schit de călugări, având o biserică mică de lemn, închinată Sfintei Treimi. Prima menţionare a Schitului din Răteşti se păstrează din data de 6 mai 1634, când acesta este amintit într-un act de danie al monahului Sofronie de Gomeşti.
Aşezarea monahală apare menţionată ca „schit” până în1868. Potrivit documentelor, în anul 1752, locaşul monahal din Răteşti a fost părăsit, fie din pricina unor greutăţi ale vremii, fie din pricina lipsei de monahi. În anul 1760, schitul este reînfiinţat, ca urmare a donaţiei făcute de 2 boieri, de acesta dată, schitul primind o obşte de maici.
