Pentru familia Tănase din Buzău, sărbătoarea Paștelui a venit anul acesta cu multă liniște și o durere greu de dus. Într-o casă în care altădată răsunau glasuri vesele, acum domnește tăcerea. Șase copii au rămas fără dragostea mamei lor, răpusă recent de o boală grea. Tatăl, Ștefan, luptă singur să le ofere un trai decent și să le păstreze cât de cât rutina unei copilării normale, într-un prezent plin de provocări.
Îl găsim pe Ștefan Tănase în curtea casei din satul Călțuna, județul Buzău, alături de trei dintre copiii săi. La doar 39 de ani, bărbatul își asumă cu demnitate și curaj rolul de tată și mamă pentru cei șase micuți – patru băieți și două fetițe – rămași orfani de mamă la începutul lunii.
Sprijinul lui moral este chiar în jurul său – copiii. Orice zâmbet, orice notă bună, orice gest de afecțiune îi dau curaj să meargă mai departe. Cei mai mari par să înțeleagă durerea și responsabilitatea mai bine decât și-ar dori vreodată un părinte.
„Cum a fost azi la școală? Bine, a luat zece la matematică. Eu la muzică, după aia la masă, hai. Foarte mândru sunt de ei, sunt comoara mea”, ne spune Ștefan, în timp ce își privește copiii cu duioșie.
CITEȘTE ȘI: Mobilizare impresionantă în comuna Smeeni pentru șase copii rămași fără mamă
Casa familiei este modestă, ridicată cu greu, cu banii strânși în anii petrecuți în Italia, unde Ștefan a muncit ca tractorist. După pierderea soției, visul de a o termina a fost pus pe pauză. Are planuri, dar și multe griji.
„Aici aș vrea să fac baia și bucătăria, canalizarea e aproape, dar încă nu am reușit să fac nimic.”, spune el, cu o umbră de speranță amestecată cu dezamăgire.
Centrul vieții de zi cu zi a familiei este bucătăria – locul în care se adună toți la masă, mănâncă împreună și își oferă, cum pot, sprijinul. Cei mici nu cer mult, nu fac mofturi, ceea ce pentru tatăl lor înseamnă enorm.
„Fasole, varză, ciorbă, orez, paste. Îmi zic seara ce vor și le fac dimineața”, povestește Ștefan cu simplitate.
Norocul lui Ștefan este că nu e chiar singur. Nașa Paula îl sprijină cum poate și, din când în când, reușește să fie acea prezență feminină atât de necesară într-o casă cu copii mici. Cu ajutorul ei, Paștele a avut măcar un strop din atmosfera de altădată.
„Pierderea mamei e foarte greu de suplinit, dar se descurcă. Îi spală, îi îngrijește, le e alături”, spune Paula Vizireanu, nașa familiei.
Ceea ce își dorește cel mai mult Ștefan este să le fie alături copiilor săi și să le ofere un viitor. Îi e greu să suplinească lipsa mamei, mai ales când vine vorba de nevoia de afecțiune. Pierderea i-a afectat cel mai mult pe băieții mai mari, care resimt dureros absența celei care le era sprijinul zilnic.
„Ea era mereu cu ei, le gătea, îi îngrijea. Acum trebuie să fiu eu prezent 24 din 24. Nu o să-mi las copiii niciodată”, spune cu hotărâre tatăl.
În prezent, familia trăiește dintr-un venit modest, format aproape exclusiv din alocațiile copiilor – puțin peste 3.000 de lei. De când a rămas singur, Ștefan nu mai poate merge la muncă, fiind permanent alături de copii. Pentru a-și putea continua visul de a le oferi o viață mai bună și o casă mai încăpătoare, are nevoie de ajutor. Un ajutor care, acum mai mult ca oricând, ar putea schimba viitorul acestor șase suflete.
