România este ţara salariilor mari şi a visurilor îndeplinite. Aşa este văzută de străinii care vin să muncească la noi. Pe lângă şansa unui trai mai bun decât pe meleagurile natale, mulţi rămân fascinaţi de locurile, istoria şi mâncărurile noastre şi vor să se stabilească aici.
Ramesh este șeful echipei de bucătari nepalezi ai unui apreciat restaurant din Buzău. Are 34 de ani iar pe ultimii patru i-a petrecut în țara noastră, unde a lucrat în restaurante din București și Buzău.
De la sfârșitul anului trecut, o are alături pe soția sa, Manila. Cei doi locuiesc într-o garsonieră din cartierul Micro 14, închiriată de angajator, unde tinerii și-au amenajat un colțișor de Nepal.
”Soția mi-a adus mai multe lucruri din Nepal, printre care și statueta cu zeul Ganesh, simbolul nostru suprem. După cum vedeți, seamănă cu un elefant. Îl invocăm de fiecare dată când începem ceva nou și ne rugăm la el dimineața”, ne explică Ramesh.
Când soțul este la muncă, Manila face curat, pregătește mâncarea, spală și vorbește cu rudele de acasă. Nu are încă un serviciu, însă încearcă să învețe româna, ca apoi să își caute de lucru. Înainte să vină în România, lucra ca asistentă la un spital din Kathmandu.
Cei doi își păstrează obiceiurile culinare, ceaiul fiind nelipsit dimineața. ”Am adus ceai din Nepal. Îi spunem ciya în Nepal, chaay în India, ceai în română, exact ca în India. La noi, oaspeții sunt serviți cu ceai, nu cu cafea, atunci când îți intră în casă”, ne explică Manila.
Pentru tânăra nepaleză, venirea după soțul ei, în România, a fost împlinirea unui vis pe care și l-a clădit în minte, cu fiecare poză și mesaj primite de la soțul ei. Este nerăbdătoare să afle lucruri noi despre țara în care și-ar dori să rămână cât mai mult și să ajungă în locurile frumoase pe care Ramesh le-a vizitat deja.
”Este cea mai bună perioadă din viața mea. Înainte să vină Manila, mă plictiseam, doar veneam de la muncă și eram ca un robot. Acum, după program, mă simt bine. În zilele libere, o să o duc la munte, la Predeal, Brașov, unde mie mi-a plăcut foarte mult. O să mergem și la mare, la Costinești”, spune Ramesh.
După programul de lucru, Ramesh și Manila ies la plimbare în parcuri și pe străzile orașului, împreună cu prietenul lor, Tulsi, tot nepalez, angajat de doi ani la restaurantul din Buzău. Sunt dornici să învețe cât mai multe despre stilul de viață al românilor, despre istoria și mâncărurile de aici.
”Suntem încă în procedura de a-mi aduce aici fiica și soția, pentru a sta mai mult timp aici. Îmi place mult România. Îmi place mâncarea, oamenii sunt prietenoși iar clima este asemănătoare; e frig și acolo, ca aici, ninge și acolo ca aici. Nu e greu să te adaptezi”, spune Tulsi.
Când ies la plimbare prin centrul orașului, cei trei prieteni asiatici și nu uită niciodată să-și cumpere covrigi de Buzău, gustări pe care bucătarul Ramesh mărturisește că le-ar recomanda în orice restaurant, la fiecare mic dejun, alături de o cană de ceai negru din Nepal.
La 34 de ani, Ramesh este șeful echipei numeroase de nepalezi care lucrează la Garden Restaurant, un restaurant cu bucătărie internațională. Salariul său este de patru, cinci ori mai mare decât ar fi câștigat în țara sa natală. De aceea, crede că pentru asiatici România este un adevărat tărâm al făgăduinței.
