Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a primit în dar un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, cunoscut și ca vindecătorul de oameni, care va rămâne la Buzău, după ce racla va fi dusă înapoi la mănăstirea din Grecia.
Sfintele moaște au fost aduse ieri, 23 august 2016, la Catedrala Arhiepiscopală ”Înălțarea Domnului“ din municipiul Buzău, de o delegație din Grecia, condusă de Înalt Preasfințitul Părinte Ioil, Mitropolit de Edessa, Pella și Almopia.
Aseară, au fost oficiate slujbe de priveghere de un sobor de preoţi, iar în această dimineaţă de la ora 8.00, s-a oficiat slujba Acatistului Sfântului Nectarie, urmată de Sfânta Liturghie, care este săvârșită de ierarhi, preoți și diaconi români și greci.
Sfântul Nectarie este cunoscut în întreaga lume drept vindecătorul de boli. Majoritatea creştinilor, în momente de cumpănă, se roagă la Sfântul Nectarie pentru sănătate şi linişte.
Tot Catedrala Arhiepiscopală Înălţarea Domnului din Buzău mai adăposteşte şi un fragment din moaştele Sfîntului Ierarh Teodosie de la Mănăstirea Brazi, în timp ce în incinta Catedralei Voievodale sunt păstrate fragmente din moaştele mai multor sfinţi, printre care Sfântul Cuvios Stelian, ocrotitorul copiilor.
Supranumit „vindecătorul de cancer“, Sf. Ierarh Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia, din nordul Greciei. La vârsta de 14 ani se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-și continue studiile.
În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujește la biserica „Sfantul Nicolae“, din Cairo.
La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis.
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanță, prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sf. Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Trece la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat, timp de un an și jumătate, chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave.
Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
