Într-un scenariu de pană masivă de curent, așa cum s-a întâmplat recent în vestul Europei, gospodarii din satele românești ar fi, poate, cei mai bine pregătiți. În timp ce orașele ar fi cuprinse rapid de panică, la sate, viața ar continua în ritm firesc, cu sobe pe lemne, lămpi cu gaz și beciuri adânci, pline cu provizii.
Un astfel de exemplu este familia Lupu din localitatea buzoiană Breaza. În casa lor, rezerva de hrană nu este un moft, ci o regulă de viață. În cămară se găsesc cartofi, ceapă, grâu și usturoi, alături de pachete de făină, mălai, zahăr, conserve de legume și carne prăjită la borcan. Proviziile ar ajunge pentru cel puțin șase luni în caz de criză.
„Dacă durează cât a durat în Spania, pentru noi nu înseamnă mare lucru. Am avut pene de curent de trei zile, chiar de o săptămână. Au fost frecvente. Știm ce înmseamnă”, povestește Marin Lupu.
Chiar și electrocasnicele considerate indispensabile în lumea modernă au alternative în gospodăria Lupu. Sub casă, au săpat cu mâinile lor un beci adânc de aproape doi metri, izolat cu bucăți masive de piatră. Acolo, temperatura nu trece de 10 grade Celsius, nici măcar vara, așa că nu duc lipsă de spațiu frigorific.
„Avem beci bun. Mai e și crama, nu e o problemă. Înainte, când nu era frigider, omul tăia porcul, prăjea carnea și o băga în untură. Nu era ladă frigorifică”, spune Elena Lupu.
Nici lipsa iluminatului nu i-ar lua prin surprindere. Lămpile cu gaz, păstrate cu grijă în pod, pot fi reaprinse oricând. „Noi multe lucruri vechi le-am păstrat. Dacă urcăm în pod, găsim de toate, obiecte de uz casnic, unelte agricole, lămpi, tot ce ne trebuie”, adaugă domnul Lupu.
Pentru familia Lupu, o pană de curent nu înseamnă dezastru, ci o întoarcere firească la modul de viață al bunicilor. Fără internet sau televizor, serile ar deveni mai liniștite, la lumina slabă a lămpii, ca în vremurile când satul nici nu visa la electricitate.
„Munceam și seara aveam lămpi. Lucram la lampă, țeseam. Asta era mașina de spălat – mâinile. Și trăia lumea. Acum s-a modernizat, dar nu mai e ca înainte”, își amintește bunica Irina.
„Nu ne-am născut cu mașina de spălat. Am spălat la albie și fierbeam rufele la cazan. Orice învățare are și dezvățare, zic eu”, o completează fiica, Elena.
Totuși, specialiștii avertizează că, deși satul pare mai pregătit, vulnerabilități există. Pentru o reziliență completă, gospodăriile ar trebui să se doteze cu generatoare de curent, rezerve suplimentare de apă și combustibil, truse de prim-ajutor bine echipate și surse alternative de informare – cum ar fi radiourile pe baterii sau cele alimentate cu energie solară.
Într-o lume tot mai dependentă de electricitate, vechile deprinderi ale gospodarilor români pot deveni lecții de supraviețuire.
