Clădirea din zona Gării Buzău care a găzduit, între noiembrie 1894 și noiembrie 1895, restaurantul concesionat de dramaturgul Ion Luca Caragiale a fost scoasă la vânzare. Imobilul, declarat monument istoric, are cinci camere, un beci domnesc boltit de 60 de metri pătrați și, în ciuda vechimii, dispune de dotări moderne. De-a lungul timpului, aici a funcționat și ultima covrigărie cu cuptor pe vatră de pământ din oraș.
Ministerul Culturii a transmis că decizia de a cumpăra imobilul, prin exercitarea dreptului de preempțiune, aparține Direcției Județene de Cultură (DJC) Buzău. Până acum, însă, DJC nu a primit nicio notificare oficială de la proprietar privind intenția de vânzare. Dacă această notificare va fi transmisă și specialiștii vor considera achiziția oportună, ar fi nevoie de fonduri de la Ministerul Culturii, care le-ar putea aloca doar dacă dispune de resurse financiare.
Povestea locului este legată de o încercare nereușită a lui Caragiale în lumea afacerilor. În localul de la gară se vindeau băuturi și produse de patiserie, însă afacerea a mers prost, dramaturgul rămânând dator și fiind nevoit să scoată la licitație obiecte personale.
Cella Delavrancea povestea că „se bea mult la berăria lui Caragiale, dar se plătea puțin”, iar istoricul Ion Bulei amintește și un catren scris de acesta, cu haz de necaz:
„Îl admir pe Caragiale
Negustor de băutură
Face şi literatură
Însă… nu face parale”
Eșecul a fost influențat și de contextul vremii. Buzăul de atunci era plin de cârciumi, restaurante, hoteluri și grădini publice, concurența fiind acerbă. Pe unul dintre pereții clădirii stă scris și astăzi: „În această casă a locuit Ion Luca Caragiale între 1894-1895”.
