Este Joia Mare, ziua în care gospodinele se pregătesc cu grijă pentru Paște și vopsesc ouăle, așa cum au învățat de la mamele și bunicile lor. Culoarea roșie rămâne dominantă, simbol al jertfei lui Hristos. Dincolo de tehnici și rețete, înroșitul ouălor rămâne un moment de legătură între generații și un gest plin de semnificație creștină.
„Te duci la Biserică, Daria? În seara asta sunt 12 Evanghelii”, se aude într-o discuție din gospodăria familiei Jugănaru, din satul Potoceni.
Pentru doamna Viorica, gospodina casei, este momentul mult așteptat în care pune în practică un ritual moștenit. „Primul ou trebuie să fie roșu, indiferent că faci și alte culori. Roșu e belșug”, spune ea.
Gospodina a fost mai întâi la biserică, așa cum face în fiecare an, iar la întoarcere a pus la fiert 50 de ouă, suficiente și pentru împărțit la biserică. Alături îi este nepoțica Daria, care abia a așteptat să robotească alături de bunica.
„Am deprins de la bunici, cel mai bine în Joia Mare să fie înroșite ouăle. Avem nepoțica care a venit să o ajute pe bunica. E îndemânatică, îi place”, adaugă doamna Viorica.
Ouăle se vopsesc în Joia Mare, ca să țină tot anul și să nu se strice, povestește ea în timp ce adaugă câteva linguri de oțet în vas – un mic secret pentru o culoare intensă. Pune și un praf de sare, să se prindă mai bine vopseaua.
„Dacă le vrei un pic mai închise, putem să le lăsăm un pic mai mult. Așteptăm, le scoatem. Așa, roșu, e cea mai frumoasă nuanță”, explică doamna Viorica.
Daria o privește fascinată și încearcă să ajute cu mânuțele ei mici. După zece minute, ouăle sunt scoase din vopsea, șterse și lustruite cu untură, pentru luciu.
„Eu, de exemplu, las ouăle roșii cu mai multă culoare. Îmi place să le fac și albastre și galbene. Nu știam că se pune bicarbonat și sare în apă, asta am învățat acum de la bunica mea”, spune Daria Tudose.
Duminică dimineață, după slujba de Înviere, ouăle vopsite cu grijă în Joia Mare vor fi ciocnite cu bucurie între cei dragi, în timp ce rostesc tradiționalul salut: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”.
