Lipsa farmaciilor din multe sate îi obligă pe oameni să parcurgă distanțe mari pentru a-și procura medicamentele necesare. În una din trei comune din țara noastră, localnicii fie apelează la rude sau vecini care merg la oraș, fie renunță la tratamente din cauza distanțelor mari și a costurilor de transport. În timp ce marile orașe au un număr excesiv de farmacii, mediul rural rămâne neacoperit, iar soluții pentru această criză nu se întrezăresc, din păcate.
„Mă balonam și nu puteam să mai mănânc pentru că vomitam”, ne spune tanti Lenuța, din satul Vârf, comuna Năeni.
La cei 82 de ani ai săi, a adunat multe boli, pentru care ia medicamente cu pumnul, în fiecare zi. Ca să beneficieze de tratament compensat, vizitează lunar medicul de familie, de unde pleacă cu o rețetă stufoasă.
Drumul până la farmacie este însă prea lung pentru ea, așa că trebuie să ceară ajutor pentru a-și procura medicamentele.
„De mers la farmacie, nu putem, că e la Năeni. Nu este în sat. Luăm medicamentele când vine băiatul acasă, mai dau și la poștăriță să îmi mai aducă. Nu avem cum să ne descurcăm, că nu are cine”, se plânge bătrâna.
Pentru o persoană în vârstă, așa cum este tanti Elena, drumurile repetate la farmacie pot deveni o povară, mai ales dacă îi este greu să se deplaseze.
În aceeași situație se află dintre vecinele sale din satul Vârf, o așezare aflată la mare distanță de centrul comunei Năeni, județul Buzău, unde se găsește cea mai apropiată farmacie.
„Eu mă duc în fiecare lună, că sunt cu inima. Diabetul. Când e aproape gata, plecăm cu mașină de ocazie, mai plătim câte o mașină”, ne spune doamna Viorica.
Satele Fințești și Vârf, cele mai îndepărtate, sunt cocoțate pe dealurile din Năeni. Pentru vârstnicii de aici, procurarea medicamentelor este o provocare, pentru că cea mai apropiată farmacie se află în centrul comunei, la o distanță considerabilă.
Fără un transport public regulat, oamenii sunt nevoiți să găsească soluții pe cont propriu. Unii plătesc transport pentru a ajunge la farmacie, în timp ce alții apelează la bunăvoința vecinilor sau a rudelor mai tinere.
„Unii plătesc mașini de vin la domnul doctor ca să ia rețetele, ceilalți vin cu aitobuzul, dimineața, și de plecat, pe jos. În permanență vin cu liste, pentru diverse persoane, nu numai pentru ei. Cred că le este greu. Antiinflamatoare, dureri de mijloc, de picioare”, explică Adriana, de la farmacia din Năeni.
România are puțin peste 9.000 de farmacii, iar, pe hârtie, numărul lor pare suficient. Problema este distribuția lor inegală, majoritatea fiind concentrate în marile orașe, în timp ce zonele rurale rămân descoperite.
„Contrar faptului că noi am fost primul lanț independent de farmacii care am înființat aceste în comunele și în satele îndepărtate totuși în ultima perioadă creșterea cheltuielilor cu salariile, cu transportul, ne-a obligat să ne retragem din unele sate”, declară Violeta Moraru, manager lanț de farmacii.
În timp ce marile orașe sunt suprasaturate de farmacii, multe localități din țară nu au nici măcar una. Un nou proiect de lege propune o soluție parțială, prin obligativitatea înființării a cel puțin două puncte farmaceutice în orașele mici.
Cu toate acestea, criza din mediul rural rămâne nerezolvată. Într-o treime din comune, locuitorii nu au acces direct la medicamente și sunt nevoiți să călătorească kilometri întregi pentru a ajunge la cea mai apropiată farmacie.
