O imagine a sărăciei se conturează în această perioadă pe câmpurile din Bărăgan. Tineri și copii din familii sărmane, dar și bătrâni mai în putere, merg să adune cocenii de porumb rămași după treierat, ca să-i bage iarna pe foc. Ciocălăii, cum le spun sătenii zona Buzăului, au fost mereu o sursă pentru încălzirea sobelor, însă parcă niciodată nu a fost nevoie mai mare de ei ca acum.
Pe doamna Constantina Vlad, o bătrână din Maxenu, județul Buzău, am găsit-o la miezul zilei pe un câmp proaspăt golit de recoltă, în timp ce adună ciocani, așa cum mai sunt cunoscuți în zona Buzăului. Este ajutată de fiul ei, Nicu, și de Stela, o iapă răbdătoare.
”Adunăm ciocani ca să facem și noi focul, că avem lemne puține. Sunt buni ciocanii, pentru că doar îi bagi pe foc fac căldură. Vreo zece târne aș vrea să adun dacă mă țin puterile”, ne spune bătrâna.
Doamna Constantina are 80 de ani, spune că o dor toate oasele, dar că grija ei cea mai mare acum este să strângă o cât de mică rezervă de coceni, ca să facă față frigului din următoarea perioadă.
”Pensia e foarte mică, dăm mulți bani pe medicamente și nu ne mai rămân și de altele. Ciocanii adunați acum mi-ajung toată iarna, pentru că eu doar aprind focul cu ei, apoi pun lemne. Doar azi adun, atât. Nu mai vin, pentru că nu mai pot, mă doare mijlocul, sunt bătrână”, ne mărturisește doamna Constantina.
Bătrâna și fiul ei au strâns tot anul bani pentru lemne, însă aceeași sumă pe care o plăteau și în alți ani, de data asta le-a adus mai puține lemne. Cocenii pe care îi adună acum de pe câmp îi ajută pe cei doi să mai lungească rezerva de lemne până după iarnă.
”În câteva ore am strâns jumătate de căruță. Dacă fac focul numai cu ei, în trei zile îi termin pe toți. Îi băgăm la început în sobă, îi combinăm, ca să mai salvăm din lemne și să ne ajungă toată iarna. Ciocanii sunt buni, fac căldură, dar nu putem să adunăm foarte mulți, din păcate”, spune Nicu, fiul bătrânei.
Ciocanii sunt depozitați într-un loc ferit de umezeală, din gospodărie. Constantina și Nicu, fiul ei în vârstă de 62 de ani, trebuie să se grăbească, pentru că proprietarii terenurilor de pe care adună ciocanii pentru foc oricând pot intra să are pământul, iar resturile să fie îngropate.
”Pe câmpurile astea ies zilnic oameni să adune ciocălăi. Nu suntem noi primii. Trebuie să ne grăbim pentru că o să intre cu tractoarele să are pământul și îngroapă resturile acestea uscate ca să îngrașe solul”, spune Nicu Vlad.
Sunt cu zecile cei care dau năvală acum în urma combinelor care treieră porumbul, în Bărăgan, pentru a-și face provizii de coceni. Ard la fel de bine ca lemnul, spun localicii din Țintești, și nu costă nimic.
Îți trebuie doar timp, putere de muncă și un mijloc de transport. Oamenii au toate motivele să fie speriaţi de iarna care vine, după ce au aflat că lemnul de foc s-a scumpit.
”Am dat 2.000 de lei pe vreo patru metri cubi de lemne. Ne-am împrumutat ca să cumpărăm lemnele astea, cae nici nu știu dacă o să ne ajungă dacă va fi iarnă grea. Pe vremuri, mergeam și eu la cules ciocani, însă nu avem cu ce să-i cărăm, nu avem cal, nu avem căruță”, spune o bătrână din Maxenu, comuna Țintești.
Un metru cub de lemn pentru foc a ajuns să coste şi 700 lei. La ocoalele silvice, ar fi puțin mai ieftin, însă clienții trebuie să îşi asigure transportul şi chiar tăierea.
