Printre cei care fug de ororile şi războiul din Siria se află şi cetățeni români care şi-au întemeiat familii mixte. Olimpia Stânciu a fugit de sărăcie în urmă cu 11 ani iar acum trăieşte o adevărată dramă după ce a scăpat printe urechile acului dintr-o ţară devastată de război. Ajunsă într-o tabără de refugiaţi din Turcia după ce a fugit cu familia din oraşul Sirian Alep, românca a reuşit cu mari eforturi să se repatrieze împreună cu cei patru copii. Pentru că soţul ei sirian nu va putea intra prea curând în România femeia a ajuns să trăiască împreună cu copiii din mila comunităţii.
Olimpia Stanciu are 35 de ani şi este de fel din comuna Cochirleanca județul Buzău. În urma cu 11 ani şi-a luat lumea-n cap şi a plecat de-acasă din cauza unei sărăcii crunte în care se zbătea împreună cu toată familia.Ajunsă în Cipru femeia l-a cunoscut pe Abas un om cu suflet cu care s-a mutat în Siria unde cei doi s-au şi căsătorit.Românca i-a dăruit patru copii sirianului iar familia prospera în comuna Der Baldi de lângă orașul Homs. Familia mixtă se ocupa cu agricultura însă cei doi soţi şi cei patru copii n-au avut parte prea mult timp de linişte confruntându-se în ultimii ani cu războiul şi atrocitățile de neimaginat.Mai grav este că cei patru copii au asistat la scene desprinse parcă din romanele de groază.
“În prima zi când războiul a ajuns în comuna unde locuiam ,casa noastră a fost distrusă de două bombe trase de un tanc.Au crezut că sunt rebeli în zonă şi au tras unde au nimerit.Eram în casă cu copii şi nici nu mai ştiu cum am scăpat dintre dărâmături.Aşa a început exodul nostru prin diverse localități „povestește cu lacrimi în ochi Olimpia.
În urmă cu doi ani Olimpia soțul şi cei doi copii s-au refugiat în orașul Alep o zonă bine dezvoltată până să înceapă războiul Aici familia greu încercată a văzut de ce sunt în stare teroriștii ISIS dar şi trupele guvernamentale.”“Aici am.vazut iadul de pe pământ cu sute de oameni decapitați şi aruncați pe străzi.Nenorocirile ăsta le-au văzut şi copiii mei care au rămas marcați pe viață. Chiar și acum când suntem în siguranță cei mici se sperie când aud avioane de la aeroportul militar de la Boboc şi se bagă sub masă.Am trăit un calvar acolo” mai spune femeia.
Acum familia e separată după fuga din Turcia.După ce au plătit 2500 de dolari s-au trezit într-o tabără de refugiați însă femeia a ajuns în țară doar cu copiii.Capul familiei Maher Al Abas de 41 de ani a rămas în tabăra de refugiați pentru că nu are cetățenie română.Până când familia se va reuni e cale lung㔓 Vreau să mulțumesc statului român că a facilitat plecarea mea şi a copiilor din Turcia.Numai că toți suferim din cauza soțului meu care nu poate veni lângă noi.Am făcut demersuri la ambasada Siriei să-mi faciliteze actele pentru copii însă acei domni mi-au oprit şi adeverințele copiilor şi m-au sfătuit să plec din nou în Siria ca să rezolv problema. M-au luat în bătaie de joc şi au lăsat acești copii ai nimănui.Fără niciun act nu pot beneficia de alocație şi de niciun drept oferit de statul român” se plânge Olimpia.
Cei patru micuți şi mama lor au ajuns la Cochirleanca în localitatea de baștină a femeii dar au constatat că nu au unde locui. În familia numeroasă cu încă cinci frați nimeni nu n-a putut-o ajuta pe mama cu patru copiii.Doar o familie cu suflet din localitate a sărit în ajutor şi le-a oferit o cămăruță într-o casă bătrânească lăsată părăsită. Aici cei patru copii cu vârste între patru şi nouă ani sunt măcinați de greutăți dar şi de dorul de tată pe care nu l-au mai văzut de două luni.Micuţii se duc la şcoală însă n-au nici de unele.Se uită la un suc sau la dulciuri ca la ceva venit din altă lume.Olimpia e conștientă de greutățile care o copleşesc iar grija războiului n-a încetat atunci când a ajuns în țară.Aici duce o luptă mult mai cruntă pentru supraviețuire. „Eu n-am niciun venit şi nici nu pot să lucrez până nu vine soțul meu pentru că n-am cu cine să-i las pe cei mici.Sunt încă speriați şi şocați de tragediile pe care le-au văzut.Am primit 1000 de lei de la primărie în urmă cu 1 lună ca să le fac la copii acte şi să le iau îmbrăcăminte ,mâncare şi rechizite însă suntem cinci şi banii s-au terminat. Mi se rupe sufletul când cer să meargă la şcoală şi văd că n-am ce să le dau la eiCei mici plâng după tatăl lor şi eu nu ştiu ce să le mai spun”mai spune Olimpia.
Între timp la Cochirleanca drama celor cinci trece aproape neobservată.Sătenii sunt oameni foarte săraci şi mai nimeni le-a sărit în ajutor.Oamenii spun că lumea preferă să bârfească dar nicidecum să ajute cu ceva.“Doar un tânăr plecat la Buzău le-a oferit un adăpost deasupra capului. Lumea se bucură mai mult când ești la necaz dar de sărit nu sare nimeni să-i ajute.Sunt foarte amărâți acești copii şi mi se rupe sufletul când îi văd așa neajutorați”ne-a declarat Cornel Alexe, un sătean din Cochirleanca.
