Invadarea Bulgariei de către armata română, în 1913, este un episod marcant al istoriei recente a ţării, cucerirea unei mari părţi din statul vecin fiind perceput de opinia publică a vremii ca motiv de mândrie naţională. Regatul României a suferit uriaşe pierderi în scurta campanie întreprinsă la sud de Dunăre însă puţini ştiu că nu în confruntări armate, ci din cauza unei necruţătoare epidemii de holeră.
”În noaptea de 14 spre 15 iulie, militarii români, sub prinţul Ferdinand, au trecut Dunărea pe ţărmul bulgar, la Orianovo, Gigen şi Nicopole. În timpul invaziei, Forţele Aeriene Române au executat zboruri de recunoaştere foto şi propagandă prin aruncarea de manifeste. Sofia a devenit astfel prima capitală a lumii survolată de aviaţia inamică”, scrie Richard C. Hall, profesor de istorie la Universitatea de stat din Minesotta, în cartea ”The Balkan Wars 1912-1913: Prelude to the First World War”.
Când trupele româneşti au invadat nordul Bulgariei şi se apropiau de capitala Sofia, Bulgaria a cerut armistiţiu. Prin tratatul de la Bucureşti, statul vecin a fost forţat să renunţe la o bună parte din teritoriile obţinute după primul război balcanic către Serbia, Grecia, România şi Imperiul Otoman.
În timpul incursiunii dincolo de hotarul sudic al ţării, care a durat 18 zile, perioadă în care militarii români nu au tras nici măcar un glonţ spre inamici, o epidemie de holeră s-a abătut peste Balcani, provocând multe decese în rândul tuturor armatelor aflate pe acest teritoriu. Aproximativ 15.000 de militari români s-au îmbolnăvit, dintre aceştia decedând cam unul din cinci. Un număr de 2.705 de soldaţi români apar pe lista morţilor în cel de-al Doilea Război Balcanic, întocmită de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, mai mulţi decât în Războiul de Independenţă de la 1877, unde au murit 2.113 militari.
Continuare pe adevarul.ro.
