Proiectul de înzestrare a aviaţiei militare cu aparate F-16 la mâna a doua este aspru criticat de singurul istoric de aviaţie din România, profesorul universitar Valeriu Avram. Acesta este de părere că acest program ar putea fi un nou capitol în istoria de un secol a fraudelor produse prin cumpărarea de avioane militare.
În urma unor aprofundate cercetări, Valeriu Avram, conferenţiar universitar doctor şi singurul profesor de istoria aviaţiei din România, a simţit nevoia să scrie o carte, „S-a furat aviaţia“, al cărei laitmotiv este „lupta împotriva second hand-ului”. Peste patru decenii şi-a petrecut istoricul de aviaţie în arhivele sau în depozitele unor instituţii militare, pentru a găsi probe cu care să-şi fundamenteze lucrarea.
Valeriu Avram a ajuns la concluzia că istoria aviaţiei române are şi o variantă mai puţin cunoscută, cea a fraudelor, care nu face deloc cinste protagoniştilor săi.
„Am scos cartea pe banii mei, pentru că nicio editură n-a avut curajul. Le-a fost frică rău de tot. Am publicat-o la Braşov, la o editură unde patronul este un neamţ, care a citit cartea, i-a plăcut şi mi-a scos-o ediţie de lux. În această carte, eu arăt toate mârşăviile care s-au făcut în aviaţia militară română, toate hoţiile, începând din anul 1910. Poate nu vă vine să credeţi, dar hoţii s-au îmbogăţit de pe urma aviaţiei încă din anul 1910. Şi primul bandit a fost prinţul George Valentin Bibescu care aduce trei avioane Bleriot, la mâna a doua. Ca istoric, am strâns argumente care mă fac să fiu împotriva avioanelor second hand”, a spus Valeriu Avram.
În cartea sa, autorul face o trecere în revistă a tuturor neregulilor petrecute în aviaţia militară românească începând din 1910 şi până în zilele noastre.
Unul dintre capitolele reprezentative este dedicat afacerii „Fokker”, din 1925, care l-a avut protagonist pe generalul Vasile Henţescu, director Superior al Aeronauticii la acea vreme. El a girat cumpărarea de către ţara noastră a 100 de avioane second hand, de la o companie anglo-olandeză, aparate care nu au fost capabile să zboare.
Ministerul de Război a avut de ales între două tipuri de avioane, Spad şi Fokker, fiind ales cel din urmă, la recomandarea generalului Henţescu, convins la rândul său de specialişti care fuseseră trimişi la fabricant dar şi a lt.col. Beroniade, care pilotase acest tip de aparat. Erau avioane revopsite după război, spune istoricul Valeriu Avram.
„În anul 1925, Regatul României face o comandă în Olanda, unei companii mixte anglo-olandeze, care adunase avioane din Primul Război Mondial, le dăduse o vopsea şi le vindea unora şi altora, precum bolivienii, celor din Uruguay sau românii. Se trimit specialişti, care primesc comisionale grase apoi vin fericiţi în ţară şi îi spun comandantului aviaţiei militare, generalul Vasile Henţescu, că totul e cum trebuie. Acesta încheie contractul, vin avioanele şi, surpriză, nu zboară niciunul. Sigur că s-a făcut anchetă. Cum să aduci o sută de avioane pentru care statul român a plătit 110 milioane lei, când leul era elefant, era monedă convertibilă”, a spus Valeriu Avram.
Mai multe informații găsiți pe adevarul.ro.
