În toamna anului 1942, un ceasornicar care avea să facă istorie la Buzău, pleca pe front. Ghinionul a făcut ca la numai 21 de ani Nicu Ispas să ajungă pe cel mai dur teatru de război din lume, în încleştarea mortală de la Stalingrad. După câteva luni de iad, într-un oraş unde moartea pândea în fiecare cotlon, buzoianul avea să cadă într-un lung prizonierat din care a revenit miraculos după sfârşitul războiului.
Deşi este cel mai cunoscut depanator de orologii din Buzău, puţini au aflat că bătrânul ceasornicar Nicu Ispas, a trăit cu peste 70 de ani în urmă, o aventură demnă de un film. Ajuns acum la 93 de ani, buzoianul povesteşte cum timp de şase ani şi jumătate şi-a petrecut tinereţea în cele mai vitrege condiţii din lume. Avea doar 21 de ani şi fusese luat prizonier în timp ce lupta pe frontul de est, la Stalingrad. “La sfârşitul anilor 30 mi-am dorit să devin aviator dar nu am reuşit pentru că nu erau decât două locuri. Apoi tata a vrut să mă facă dascăl de biserică dar nu mi-a plăcut.Până la urmă am fugit de-acasă pe jos la unchiul meu de la Mizil ca să mă fac ceasornicar. În trei ani am învăţat cât alţii în şapte pentru că mi-a plăcut această meserie” mai spune Nicu Ispas.
După ce a reuşit cu brio să treacă examenul de ucenicie, Nicu Ispas a revenit la Buzău înarmat cu o diplomă şi cu mult talent în arata depanării ceasurilor. „M-am angajat iniţial pe trei mii de lei la singurul român care avea deschis un atelier de depanat ceasuri, o sumă mare la vremea aceea. Eram mic şi foarte sârguincios şi în scurt timp am căpătat respectul tuturor meseriaşilor din breaslă. Aşa am ajuns să muncesc suplimentar şi după un an chiar să-mi deschid un atelier” povesteşte Nicu Ispas.
Bucuria lui Nicu nu a durat decât un an şi jumătate, fiind trimis pe frontul de răsărit.Calvarul său a început pe 9 decembrie 1942 când a fost făcut prizonier de ruşi fiind transferat rapid la Madovska, un lagăr amplasat într-o pădure din Siberia.“ Iniţial m-am gândit că nu mai scap. Am mers o săptămână cu un tren marfar până în inima Siberiei iar când am ajuns acolo, am rămas şocaţi. Ruşii ne-au spus că dacă vrem să trecem de iarnă trebuie să ne construim barăci cu lemne din pădure.Se murea pe capete de frig şi de foame dar la un moment dat am avut o şansă incredibilă”.
Nicu Ispas mai povesteşte că în cei aproape 4 ani cât a colindat prin lagărele ruseşti meseria i-a fost de mare ajutor.„Prima dată am fost solicitat de ruşi să repar un aparat de fotografiat şi aşa am ajuns remarcat. Apoi am ajuns într-un lagăr mare din Siberia unde am fost solicitat să repar ceasuri capturate de la prizonieri. Am avut mult de căştigat pentru că ruşii mi-au apreciat talentul de meseriaş. Aveam mâncare la discreţie şi un regim special faţă de ceilalţi prizonieri” mai povesteşte meseriaşul buzoian.
A trecut prin multe la viaţa lui dar Nicu Ispas se consideră un om extrem de norocos.„Faptul că m-am întors cu bine din prizonierat şi că n-am suferit nici măcar o zgârietură în război a fost un mare noroc. La Stalingrad a căzut şi o bombă lângă mine şi n-am păţit nimic” mai povesteşte veteranul buzoian.
Deşi ceasornicarul veteran este chinuit de sechelele unui accident vascular, el nu şi-a uitat datoria către ţară. Nicu Ispas a transmis un mesaj emoţionant pentru toţi românii care se luptă cu greutăţile vieţii:”Nu încetaţi să vă iubiţi ţara chiar dacă se întâmplă să vă confruntaţi cu cele mai crunte greutăţi ale vieţii„
