VIDEO Află de la specialiști cele trei metode care pot salva o viață

Oricare dintre noi ne-am putea afla la un moment dat lângă o persoană care s-a înecat cu mâncare ori a suferit un accident şi are nevoie de resuscitare urgentă. Cunoaşterea unor tehnici de prim-ajutor, precum resuscitarea cardio-pulmonară sau manevra Heimilch, poate salva viaţa unui pacient aflat în stop cardio-respirator.

Luminiţa Turcu, asistent şef la Spitalul de Urgenţă Buzău şi instructor la Şcoala Postliceală Sanitară Buzău ne învaţă cum să efectăm corect şi rapid aceste proceduri.

Sfatul specialistului este ca atunci când găsim o persoană inconştientă să sunăm la 112 şi să anunţăm situaţia de urgenţă. Trecem apoi să evaluăm respiraţia şi pulsul victimei. Primul pas este eliberarea căilor aeriene prin hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei.

”Mai întâi testăm starea de conştienţă a pacientului. Testarea se face prin trei manevre. Mai întâi vorbim, apoi punem mâna şi avem contact cu victima pentru că poate fi hipoacuzică şi nu ne putem înţelege, aplicăm apoi un stimul dureros la nivelul feţei şau gâtului. Această etapă durează doar câteva secunde apoi luăm măsuri. Sunăm la 112 şi chemăm ajutorul calificat, complex, pentru a creşte şansele de supravieţuire. Apoi vedem dacă pacientul respiră urmează celelalte manevre care încep cu hiperextensia capului”, spune Luminiţa Turcu.

Ne aşezăm lateral, apoi cu o mână plasată pe frunte împingem capul victimei pe spate, cât se poate de mult, şi cu două degete de la mâna cealaltă ii ridicăm bărbia. După ce am eliberat căile respiratorii, verificăm dacă persoana respiră sau nu. Ne aplecăm asupra victimei cu faţa către piept şi ascultăm la nivelul gurii zgomotele respiratorii. În acelasi timp, simţim dacă există schimburi de aer; apropiem obrazul de nasul şi gura victimei şi observăm miscările pieptului.

Între 5 şi 10 secunde durează perioada în care ascultăm, simţim şi vedem dacă victima respiră sau nu. Concluzionăm că pacientul se află în stop respirator dacă nu se observă distensia cutiei toracice, nu se aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin căile respiratorii şi nici nu se simte suflul produs de respiraţie, plus cianoza tegumentelor, mai ales în jurul buzelor.

Cum facem o respiraţie artificială corectă

Cu capul victimei în hiperextensie, menţinem gura uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă susţinem fruntea şi presăm nasul. Inspirăm profund aer, aşezăm etanş gura pe gura victimei şi insuflăm aer timp de 2-3 secunde. În acelaşi timp verificăm dacă toracele se ridică atunci când noi insuflăm. Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică, astfel încât toracele să se ridice. Ar trebui să facem o ventilaţie la fiecare 4-5 secunde.

O altă componentă importantă a resuscitării este masajul cardiac. Acesta se începe o dată cu respiraţia artificială, în raport de 2:15, adică două respiraţii gură la gură, urmate de 15 compresii toracice. Victima trebuie aşezată pe spate pe un plan dur apoi se localizează punctul de compresie situat în partea inferioară a sternului.

”Este foarte important să ştim că nu punem toată palma. Punem numai podul palmei pe stern, mâna nedominantă, cealaltă mână este deasupra, cu degetele întrepătrunse, tocmai pentru a limita contactul mâinilor cu sternul pacientului, coatele perfect întinse şi ne lăsăm cu toată greutatea corpului la un ritm de 100 de compresiuni toracice pe minut. Sternul trebuie să coboare cel puţin 5 centimetri, pentru ca acest masaj să fie eficient, pentru ca sângele să fie aruncat în circulaţia pacientului”, explică Luminiţa Turcu, instructor la Şcoala Postliceală Sanitară Buzău.
Metode pentru salvarea unei persoane care se îneacă

Chiar şi fără o pregătire de specialitate, putem interveni eficient şi pentru salvarea unei persoane care prezintă simptomele asfixiei mecanice, cu bol alimentar sau cu un obiect. Când observăm că se sufocă, mai întâi îi aplică cinci lovituri la nivelul omoplaţilor iar dacă acestea nu sunt eficiente recurgem la manevra Heimlich. Este o metodă de dezobstrucţie a căilor aeriene la care se apelează atunci când victima nu mai poate respira din cauza blocării căilor aeriene cu un corp strain.

”Ne aşezăm lateral de pacient şi vom aplica în spate, între umeri, lovituri cu podul palmei din lateralul pacientului. Pacientul este uşor aplecat. Cinci lovituri aplicăm şi după fiecare verificăm dacă a eliminat ceea ce obstrucţiona căile respiratorii. Dacă nu obţinem un progres al manevreleor, trecem la manevra Heimlich. Ţinem mâna nedominantă făcută pumn în dreptul epigastrului pacientului, mâna dominantă deasupra după care se face o mişcare în sus şi înapoi asupra diafragmului. Prin această presiune scurtă se va încerca eliminarea corpului străin”, explică Luminiţa Turcu.

Manevra trebuie să fie suficient de bruscă şi obligatoriu după ce şi-a revenit, victima trebuie transportată la spital.

Fii Reporter