VIDEO Zeci de bătrâni, bolnavi și singuri pe lume, din azilul de la Vintilă Vodă riscă să rămână pe drumuri

Zeci de bătrâni abandonaţi de familii sau rămaşi singuri pe lume au primit şansa să-şi trăiască ultima parte a vieţii în tihnă şi pe mâini bune, în azilul din Vintilă Vodă, realizat pe structura unuia dintre spitalele închise pe vremea guvernului Boc. Pericolul închiderii lăcașului pândește de câteva luni însă niciodată nu se simte ca acum.

Dacă nu găsește sursă de finanțare până la iarnă, directorul căminului trebuie să evacueze peste 40 de asistați, unii fără rude, invalizi sau paralizați, și să concedieze 24 de angajați.

Mila pentru un suflet lovit de soartă este crezul tuturor celor care trăiesc sau muncesc în căminul de la Vintilă Vodă. Aici a găsit ajutorul necesar, după moartea fiicei sale la numai 47 de ani, tanti Maria. Buzoianca de 75 de ani nu mai are deloc liniște după ce a aflat că acest capitol al vieții, care durează de trei ani, se poate încheia brusc, în următoarele luni.

”Este foarte bine aici, atât de mulțumită sunt de căminul ăsta. Dar să știți că eu am încredere în Dumnezeu și nu ne lasă pe drumuri. Nu am unde să merg pentru că nu pot să merg, mâncare nu pot să gătesc, pentru că nu pot să stau în picioare. Vă rugăm din tot sufletul să rămânem în căminul ăsta, eu nu știu ce aș putea face”, ne spune Maria Ciufu.

Pentru 800 de lei pe lună, Constantin Modoran primește la Vintilă Vodă șansa de a-și continua viața după o teribilă cumpănă: a rămas fără ambele picioare. Abia mai zărește cu un singur ochi, însă bărbatul de 68 de ani se încăpățânează să fie un om activ și bine informat.

”Mi-au degerat picioarele, am stat ca blegul fără să mă trtez și după un an și ceva am rămas fără picioare. Am nevoie de sprijin pentru că mai am opt operații în afară de asta, apoi cu ochiul drept nu văd deloc iar cu ochiul stâng văd în ceață”, spune Constantin Modoran.

Într-un alt colțișor al căminului găsim o altă poveste tristă, despre o viață ruinată de moarte și boli. La doar 62 de ani, Elena Apostol își poartă pe umeri, între pereții azilului, povara grea a unei paralizii. Moartea unei nepoate, apoi a soțului, i-a produs femeii un accident vascular distrugător. Le-a spus fetelor ei să o ducă la azil.

”Toată rugămintea mea este să se continue cu acest cămin pentru că e nevoie și toată lumea ajunge la bătrânețe. Este a doua casă pentru mine. Perna mea este mereu plină de lacrimi, pentru că nu vreau să plec din aces cămin unde sunt din 2011”, mărturisește Elena Apostol.

vlcsnap-error678

Cel mai bătrân locatar al așezământului are 92 de ani. Costică Staicu a trecut prin multe în viață. A luptat pe front, la Odessa, unde i-au murit mulți camarazi însă alta a fost drama vieții sale și toți din azil o știu. ”A fost om gospodar, om bun, dar suferă mult după ce i-a murit nepotul la Balotești. Era elev la Hasdeu și pleca cu avionul în vacanța de primăvară. Au fost 59 de persoane care au murit în accidentul aviatic”, ne povestește un coleg al bătrânului.

Din păcate, tot universul acestor oameni loviți de soartă s-ar putea nărui în următoarele săptămâni. Căminul a funcționat până la sfârșitul anului trecut din subvenții de la Consiliul Județean iar după ce a fost sistată finanțarea, așezământul supraviețuiește numai din taxa pentru cazare și mâncare, cuprinsă între 600 și 1.000 de lei, percepută lunar de la asistați.
Angajații nu și-au mai luat salariile de două luni însă își fac treaba cu aceeași responsabilitate și de aceea criza nu se simte deocamdată în serviciile oferite. ”De două luni nu am luat salariile dar ne facem treaba ca și cum suntem cu banii la zi. Avem speranța că se va rezova și problema aceasta și nu pentru noi, cât pentru acești oameni care sunt deja ca o familie”, declară Nicoleta Roșioru, asistent medical.

Așezământul nu va mai putea funcționa fără subvenție, spune directorul azilului, pentru că niciunul dintre asistați nu ar putea suporta integral costul lunar de peste 2.100 de lei. Pe de altă parte, nici condițiile de cazare nu sunt pentru asemenea costuri.

”La momentul acesta este un pericol real de închidere și nu mai putem funcționa cu contribuțiile asistaților pentru că încă de la înființare noi am primit numai beneficiari cu venituri mici. Costul real de 2.100 este imposibil de plătit de către acești oameni vu venituri foarte mici. Sunt oameni care nu au unde să stea”, spune Eugeniu Stănescu, directorul căminului de la Vintilă Vodă.

Soluția salvatoare ar putea veni de la Consiliul Județean care fie va convinge primăriile care au care au localnici internați la Vintilă Vodă să aloce subvenșii pentru ei, astfel încât să acopere diferența, fie va prelua așezământul în subordinea Direcției de Asistență Socială, pentru a-i asigura o finanțare constantă.

Caminul de bătrâni din Vintilă Vodă a fost inaugurat în vara anului 2011 şi funcţionează în două dintre clădirile fostului spital din localitate. La aşezământul pentru bătrâni lucrează 24 de angajaţi, personal de îngrijire şi pentru întreţinere, cei mai mulţi fiind preluaţi din structura spitalului. Un număr de 41 de bătrâni beneficiază în prezent de serviciile aşezământului, în două pavilioane aflate în mijlocul unui parc de două hectare. Asistații au parte de patru mese pe zi, în cantina proprie.

Fii Reporter