Ne lamentăm după două nopți geroase, ori câteva zile cu nămeți până la genunchi. Râd de noi vârstnicii care au prins vremuri cu zăpezi cât casa. Nu mai avem ierni aspre ca înainte, cred bătrânii, ci noi suntem mai comozi, mai bolnăvicioși dar și mai prost îmbrăcați.
La cei aproape 80 de ani, tanti Dobrița muncește fără pauză în gospodărie. De când se știe, locuiește în Săgeata, comună de câmpie din județul Buzău unde iernile sunt mai dure decât în alte părți. O surprindem pe femeie în curte, la întins rufe, îmbrăcată mult prea subțire pentru gerul de afară, de minus cinci grade în termomentru. Ne asigură că nu simte frigul, pentru că au călit-o iernile tinereții sale, când satele erau frecvent acoperite de nămeți cât casa.
„Ieșim din casă, aducem un braț de lemne, o găleată de apă, trebuie, ce să facem. Bine că nu mai este ca pe vremuri, când foarte multă zăpadă era pe drum, în curte, era și ger mare. Dar tot ieșeai pe zăpadă și atunci, pentru că nu aveai ce face. Făceam cărare, desigur, cu băieții mei, care mă ajutau și ei cât puteau”, ne povestește vârstnica.
Bătrâna Dobrița își amintește că, până în urmă cu câțiva zeci de ani, oamenii erau capabili să suporte temperaturi și mai scăzute decât cele din zilele noastre. Erau însă mult mai rezistenți, pentru că munceau mult, crede ea, dar și că hainele erau parcă mai călduroase. Și domnul Titi, vecinul ei, este convins că straiele bunicilor erau mai bune. Cu trei straturi de îmbrăcăminte din lână sau alte țesături naturale, oamenii rezistau gerului năprasnic.
„Purtam haine făcute din lână de țară, aveam ciorapi din lână de țară, nu ca acum, doar din material sintetic. Vezi tineretul cu niște lucruri subțiri pe ei. Mai e și hrana care dădea omului putere. Dacă era alimentat bine, sănătos, era și el sănătos. Dacă nu, scade imunitatea. Și gândiți-vă ce mâncăm acum”, este de părere domnul Titi, localnic din Săgeata. „Era lână normală. Făceam pulover, făceam ciorapi, făceam și fuste”, îl completează vecina Dobrița.
Ultima zvâcnire a iernilor dure, în urmă cu 12 ani
În ianuarie și februarie 2012, satul celor doi, Titi și Dobrița, a fost lovit de un aprig episod de iarnă, când casele de la margine, aflate în bătaia crivățului, cum spun ei, au stat sub maldăre de omăt multe zile. Au fost însă ani și mai grei, își amintesc vârstnicii din Săgeata, când oamenii abia erau scoși din case, după multe zile de izolare.
„A nins fără oprire și s-a strâns zăpada cât stâlpii de iluminat, în anumite locuri. Unor vecini li s-au astupat ușile și nu mai puteau ieși de câteva zile din casă. Atunci, cum erau hornurile mari, au băgat vecinii scara pe horn și i-au scos pe acolo, de au putut să se ducă la animale”, ne povestește domnul Ilie.
Nea` Ilie a lucrat la „Drumuri Județene” peste trei decenii și își amintește că, odinioară, erau frecvente iernile geroase în care abia reușeau să-și pornească mașinile pentru înlăturat sulurile de omăt de pe drumuri. Lucrau zi și noapte la deszăpezirea șoselelor, pentru a scoate satele de câmpie din izolare.
„După Revoluție, am ieșit la pensie, dar până atunci am lucrat la desăpeziri și am avut multe ierni grele, nu ca acum. Într-o dimineață, ziceau că au fost minus 27 de grade Celsius la Buzău. Ca să pornești utilajele, le încălzeai cu flacără. Din Săgeata și până în Găvănești sunt zece kilometri și venea lumea pe jos cu copiii, să-i ducă la liceu. Pe jos se duceau. Până desfundau autobuzele, trebuia să fie băiatul la clasă”, își amintește domnul Ilie.
Nopțile din ianuarie 2024 au fost cele mai geroase din această iarnă, spun meteorologii. La orașe, oamenii s-au arătat extrem de afectați de temperaturile cu multe grade sub pragul de îngheț, spre uimirea vârstnicilor, mai ales a celor de la țară, care cred că noile generații au devenit mult prea sensibile.
”Era ger de înghețau animalele în grajduri. Dacă fătau oile, vaca, băgau mieii și vițeii la căldură, pentru că nu puteau să stea acolo. Au fost ierne grele. Purtam bundă din lână, haine din postav, și mergeam la CAP. Trebuia să muncim”, ne mărturisește domnul Vasile, octogenar din Săgeata.
Buzăul, printre județele cele mai afectate de ger și îngheț
Din cauza dispunerii geografice, la curbura Carpaţilor, Buzăul este unul dintre judeţele care resimt cel mai puternic iernile grele, mai ales în comunele din Bărăgan şi câmpia Râmnicului. Aici, episodul de viscol şi ninsoare abundentă din ianuarie şi februarie 2012, cel mai dezastruos din ultimele decenii, a afectat peste 60.000 de persoane, din 52 de comune.
În judeţul Buzău s-au înregistrat, în iarna 2011 – 2012, două valuri de ninsori şi viscol puternic, care au paralizat, practic, toată regiunea. Cele mai afectate au fost localităţile din zona de câmpie, sute de sate cu zeci de mii de oameni fiind izolate, fără curent electric, alimente, apă şi medicamente.
Nici nu trecuseră bine efectele primului val de viscol, că o nouă urgie s-a abătut peste judeţul Buzău, începând cu 11 februarie 2012, cu consecinţe de data asta mult mai grave. Cantitatea de precipitaţii a fost atât de abundentă încât stratul de zăpadă avea în cele peste 50 de comune grav afectate, la marginile satelor, peste cinci metri, iar temperaturile foarte scăzute au transformat troienele în adevăraţi munţi de zăpadă, greu de pătruns chiar şi cu utilaje performante.
Mii de oameni s-au trezit izolaţi, rupţi de lume şi fără niciun sprijin. S-au ajutat unii pe alţii ca să iasă la lumină. Au săpat tuneluri, au făcut trepte, şi-au ajutat vecinii bolnavi şi batrani. Din nămeţi se mai vedeau doar vârfurile copacilor şi coamele acoperişurilor.
