Se implinesc 45 de ani de la prima ediție a taberei de sculptura de la Măgura, județul Buzău. A fost organizată în perioada 1970 – 1985, la inițiativa sculptorului Gheorghe Coman, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a orașului Buzău. În cele 16 ediții, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, formând cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară.
Zilele trecute, la Buzău a fost marcată aniversarea a 45 de ani de la prima ediție a Taberei de sculptură de la Măgura. Zeci de oameni de cultură au făcut o trecere în revistă a operelor de artă aflate în apropierea Mănăstirii Ciolanu, lucrări care din păcate au rămas într-un con de umbră, din cauza lipsei unei strategii de promovare. Cu toții au ajuns la concluzia că monumentele de artă în aer liber au un potențial turistic uriaș, dar nu sunt puse în valoare aşa cum ar trebui.
Situată la mai puțin de 30 de kilometri de municipiul Buzău, pe traseul turistic ”Drumul vinului”, Tabăra de sculptură este unul dintre cele mai frumoase locuri din România, fiind cel mai mare ansamblu de statui în aer liber.
Tabăra este rezultatul strădaniilor depuse de autoritățile județului Buzău și de Uniunea Artiștilor Plastici din România și a avut, încă de la început, o concepție unitară simbolică. Sufletul, organizatorul și liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman. În 1970, când a fost înființată, urma să marcheze cele 16 veacuri de atestare documentară a Buzăului. A fost programată ca vreme de 16 ani un număr de 16 sculptori, mereu alții, să vină să lucreze în poienile de la Măgura.
De-a lungul celor 16 ediții, în lunile august și septembrie, pe dealurile din apropierea mănăstirii Ciolanu s-a sculptat intens, iar când fenomenul s-a încheiat, au rămas aici 256 de lucrări în piatră, pe care critici de artă le consideră capodopere, ce se întind pe 21 de hectare.
Artiștilor nu li s-a impus o temă anume, lucru rar întâlnit în epocă, fiecare cioplind în funcție de blocul de piatră ce-i revenea prin tragere la sorți. Au lucrat, la Măgura, 163 de sculptori, pentru a întregi cu o nouă operă poiana pusă la dispoziție. În cadru festiv, organizat la final de ediție, la fața locului, cei 16 autori donau județului cele 16 lucrări. Artiștii erau ajutați de renumiți cioplitori în piatră din satele apropiate, Măgura și Ciuta.
Terenul de 21 de hectare, pe care sa află lucrările, aparține Mănăstirii Ciolanu, dar acum este în administrarea autorităților culturale ale județului Buzău, care plătesc o chirie mănastirii. Numele care i s-a dat taberei se datorează faptului că piatra folosită a fost procurată din comuna Măgura, această tabără situându-se, de fapt, în comuna Tisău, vecină cu Măgura.
