joi, 13 iunie, 2024

Sfintele picturi murale din biserică au rămas întregi printre ruinele Mănăstirii Rătești

Sfintele picturi murale din biserică au rămas întregi printre ruinele Mănăstirii Rătești

Facebook
Twitter
Email

O puternică alunecare de teren, din noaptea de 14 spre 15 mai 2014, a transformat într-o ruină Mănăstirea Rătești, din comuna buzoiană Berca. A trecut un deceniu de la dezastru, timp în mâna omului a fost incapabilă să refacă ceea ce natura a doborât în câteva ore. Pâmântul înghite puțin câte puțin un vechi lăcaș, un inestimabil monument creștin.

Mănăstirea Răteşti este cel mai important aşezământ monahal de călugăriţe din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, fiind atestată documentar, ca schit, în anul 1634. În anul 1844, episcopul Chesarie al Buzăului a ctitorit biserica mare a mănăstirii, cu hramurile „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, pictura fiind executată de Nicolae Teodorescu pitarul, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu.

În cartea “Mănăstirea Rătești”, publicată în 1939 de preotul G. I. Beschea, autorul menționează că la originea așezământului monahal ar fi trei călugăriţe rusoaice care, în vremuri ce nu se pot ţine minte, au venit din Moldova, aducând cu ele o icoană făcătoare de minuni. Ele s-au stabilit mai întâi într-o mică poiană din mijlocul pădurii Şoimului, unde au făcut o bisericuţă.

„Cât timp au stat aici, nu se ştie. Venind însă şi alte maici şi ajungând a fi cunoscute, stăpânitorii după vremi le-au hărăzit piscul Şoimul cu crucea Danului şi din poenița unde poposiseră, ele se mutară cu bisericuţă în vârful piscului hărăzit. De la locuitorii de prin împrejurimi – atraşi de schimniceasca lor vieţuire – maicile primeau diferite daruri. Bisericuţă le era de lemn iar chiliile bordee săpate în coasta dealului, acoperite cu buruieni, pământ şi frunze. Cu timpul maicile s-au mutat de pe Şoimul, la vale pe locul unde e şi astăzi mănăstirea”, scria preotul G. I. Beschea în cartea sa.

Mănăstirea Rătești, cu ale sale chilii aşezate în jurul bisericii, iar clădirea stăreţiei cu trapeza și căsuţele modeste ridicate în stil ţărănesc, s-a degradat vizibil, astfel că din 2010 era inclusă într-un proiect european de reabilitare și introducere a ei în circuitul turistic. Contractul de finanțare fusese semnat în 2013, iar din 2014 urma să înceapă lucrările. La numai două zile după ce s-a semnat ordinul, mănăstirea a fost calamitată.

„În spatele porților, vei găsi un fel de țară părăsită construită într-un loc abandonat, cu garduri și clădiri în deplină dezarmonie, cu plante și flori alunecate între dărămături printre care se strecoară pisicile rămase, miorlăind de foame. O amestecătură de artă și cultură, foste bijuterii arhitecturale asasinate de tot felul de materiale care s-au desprins, s-au amestecat și transformat într-o ruină. Ce-i de văzut acum aici? Chiar dacă nimic nu se mai poate face să se potrivească, totuși acele lumini calde de poveste, florile încă proaspete de prin curte, dar mai ales însemnele hramului Mânăstirii, a carei biserică este inchinată Sfintei Treimi si Sfantului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, sunt priveliști și picturi pe care nu poți să ratezi să nu le vezi ca să pleci totuși cu sufletul împăcat. Mai ales că splendidele picturi, lucruri făcute pentru bucuria sufletului, n-au avut de suferit. Oare de ce?”, scrie publicistul Doru Brătulescu, în articolul intitulat „Ruine ale secolului XXI Mănăstirea Rătești și blestemul măicuțelor”

După ce ansamblul mănăstiresc de la Răteşti a fost grav afectat de alunecările de teren din luna mai a anului 2014, obştea monahală a fost transferată din vechea vatră în clădirea așezământului social-filantropic din vecinătate. Edificiul are două aripi laterale și un corp central, unde se află paraclisul „Sfântul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului”, care, în ziua de 10 februarie 2020, a primit al doilea hram: „Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie”, întrucât lăcașul de cult adăpostește o părticică din cinstitele sale moaște.

 

Informaţiile publicate pe site-ul stiridebuzau.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 150 de caractere, cu citarea sursei.