Sute de specii de flori din specii rare, valoroase, și-au găsit adăpost în cadrul Băncii de Resurse Vegetale Genetice din Buzău. În curtea unității de cercetare sunt și varietăți de plante din care se produc uleiuri esențiale. Una dintre aceste flori, de o frumusețe aparte, este utilizată la prepararea sfântului mir.
Cistus Ladaniferus produce o rășină aromată pe frunze, cu multe proprietăți. Planta, denumită și Labdanum, provine din regiunile mediteraneene, în special din sudul Europei și nordul Africii, în Creta fiind cultivată pe suprafețe foarte întinse. Tocmai a fost aclimatizată la Banca de Resurse Vegetale Genetice din Buzău, de echipa condusă de cercetătorul Costel Vânătoru, aici fiind singurul loc din România în care crește planta de o frumusețe aparte.
Planta are frunze verzi cărnoase și flori mari, cu petale roz-purpurii sau alb-gălbui, cu câte o grena în apropierea staminelor, care au culoarea galbenă. Cistus Ladaniferus înflorește în general în perioada primăverii și a verii.
„Cistus Ladaniferus este o plantă ornamentală dar care, pe lângă faptul că are această floare de o frumusețe aparte, degajă și un parfum, nu floarea, ci planta. Frunzele tinere, lăstarii, degajă o rășină foarte fină. Secreția este maximă mai ales când temperaturile sunt ridicate, când este cald, și împrăștie o mireasmă foarte plăcută în jur”, spune cercetătorul Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Vegetale Genetice Buzău.
Potrivit acestuia, una dintre caracteristicile remarcabile ale plantei Cistus Ladaniferus este prezența unei substanțe numite labdanum, care este secretată de glandele de pe frunze și tulpini. Planta, cunoscută pentru aroma sa intensă și persistentă, este utilizată în mai multe domenii, inclusiv ca sursă primară pentru un important produs bisericesc.
„Este utilizată pe o parte ca plantă ornamentală, pentru că așa cum vedeți are flori foarte frumoase, ca plantă aromatică, pentru că degajă acest parfum plăcut și mai este utilizată și în cultul bisericii. Este una dintre plantele care sunt folosite la prepararea sfântului și marelui mir pe care Biserica Ortodoxă îl face. Din această plantă, alături de alte plante se prepară sfântul și marele mir, după o rânduială bine stabilită de sinodul bisericii”, declară cercetătorul buzoian.
Specialistul în horticultură Costel Vânătoru, absolvent și de Teologie, spune că, deși mirul are în compoziție zeci de plante, Cistus Ladaniferus are un rol determinant în conturarea aromei finale și a consistenței uleioase. Labdanumul secretat de plantă este folosit în acest amestec, în special pentru notele sale lemnoase, ambră și balsamice.
„Cel mai cunoscut mir este cel de nard. Am încercat să-l cultivăm și noi însă nu am reușit. Nardul se cultivă foarte bine în zonele calde, în Israel, Țara Sfântă, însă prepararea sfântului și marelui mir se face dintr-un număr mare de plante. Peste 60 de plante contribuie la prepararea sfântului și marelui mir iar Cistus Ladaniferus intră și ea în compoziție pentru aroma sa puternică și uleiul fin pe care îl produc țesuturile secretoare”, spune directorul Băncii de Resurse Vegetale Genetice din Buzău.
Cistus Ladaniferus este adaptabil la soluri sărace și uscate și poate rezista la condiții dificile, cum ar fi căldura intensă și seceta. Datorită aspectului său atractiv și aromei sale plăcute, Cistus Ladaniferus este adesea cultivat ca plantă ornamentală în grădini și peisaje. De asemenea, are proprietăți medicinale, fiind folosit în medicina tradițională pentru proprietățile sale antiseptice și cicatrizante.
