Un alai de colindători s-a oprit în faţa Consiliului Judeţean din Buzău, pentru a le oferi un scurt spectacol trecătorilor. Îmbrăcaţi în straie vechi de sute de ani, moştenite din străbuni, artiştii au jucat obiceiuri a căror semnificaţie aproape că s-a pierdut în negura vremurilor.
Atracţia spectacolului stradal a reprezentat-o dansul comic al Babei și Unchiașului, oferit de ansamblul folcloric din Mânzălești.
Odinioară, Baba şi Unchiaşul erau prezenţi în trei momente din viaţa comunităţii. În primul rând, animau seara de priveghi al morţilor după modelul precreştin, obicei care a dispărut.
Baba şi Unchiaşul mai erau chemaţi la scosul fetelor la horă.
Cu pantaloni de lână şi cojoace negre pe ei, cu căciuli de oaie pe cap şi încălţaţi cu cizme din piele, toate moştenite de la bătrâni, flăcăii pornesc cu pluguşorul alături de moş şi de babă.
Se credea că cei în vârstă, moşul şi baba, prin invitarea la dans, le transmiteau fetelor din înţelepciunea şi bunătatea lor, din veselia lumii. Primeau în schimb energia tinerilor.
”Baba este personajul amuzant, iar Unchiaşul stă puţin posomorât. Îşi invită baba la joc, însă ea îi arată cât de bătrână este şi că o dor oasele”, explică Cecilia Petrescu, coordonatorul ansamblului din Mânzălești.
Atunci când este invitată la joc de un flăcău, baba uită de bătrâneţe şi acceptă, ca să primească energia tinereţii, vigoarea.
Unchiaşul se înfurie când vede cum baba joacă ba cu un flăcău, ba cu altul, şi nu se întoarce deloc la bărbatul ei.
”Ni s-a propus ca acest obicei să meargă spre UNESCO pentru că această regie făcută de-a lungul timpului nu se mai regăseşte nicăieri”, spune Cecilia Petrescu, coordonatorul ansamblului din Mânzălești.
Demersurile necesare pentru ca jocul Baba şi Unchiaşul să intre în patrimoniul UNESCO au fost iniţiate de Asociaţia Ţinutul Buzăului şi conducerea primăriei Mânzăleşti.
