VIDEO Fosile de mamut și megaloceros, expuse la Muzeul Chihlimbarului de la Colți. Aceste animale populau Carpații în preistorie

Oseminte de animale preistorice care au trăit la sud de Curbura Carpaților au fost scoase din depozitele Muzeului Județean Buzău pentru a fi transportate la Colți, unde vor fi expuse permanent în cadrul Muzeului Chihlimbarului. Piesele de bază sunt mandibula și femurul unui mamut sudic, coarnele unui megaloceros și craniul unui urs de peșteră.

Resturi ale unor animale preistorice intră în colecția Muzeului Colți, care ar putea fi redeschis până la finele lunii august. Aici, fosilele precum chihlimbarul, o rășină produsă de coniferele care acopereau munții Carpați cu milioane de ani în urmă, reprezintă tematica de bază.

După ce au fost scoase din depozitul Muzeului Județean, unde au stat mai bine de trei decenii, fosilele au fost supuse unor analize paleozoologice, la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”. Descrierile furnizate de specialiști vor însoți exponatele, în cadrul Muzeului de la Colți, în format electronic.

Unul dintre exponatele de bază este mandibula unui mamut care a trăit în această zonă cu peste 2 milioane de ani în urmă. Avea peste 4 metri înălțime.

”Mamutul sudic a trăit în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă și este strămoșul mai îndepărtat al mamutului lânos dar și al celui de stepă. Ajungea la 9 tone și cam 4 metri înălțime. A trăit în Europa și Asia, într-o perioadă mai caldă decât mamutul lânos. La noi în țară au fost găsite în exploatări de pietriș, la sud de Crapați”, spune Valentin Dumitrașcu, de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București.

O bucată din femurul unui astfel de animal uriaș va fi expusă și ea la Colți. Osul are dimensiuni impresionante și a fost descoperit de muncitorii unei balastiere de lângă Buzău.

”Această piesă a intrat în colecția muzeului nostru puțin după anul 2006, când un domn inginer constructor ne-a adus într-un sac o bucată mare dintr-un femur de mamut găsit într-o mașină care transporta nisip din balastiera de la Stăncești, de pe albia râului Buzău. În cazul celorlalte oase nu ne este atât de clar cum au ajuns în colecție și ne este greu să spunem cu precizie locul descoperirii”, declară Daniel Costache, directorul Muzeului Județean Buzău.

Pe lângă oasele de mamut, la fel de valoros din punct de vedere arheologic este și craniul unui urs de peșteră. A trăit în unele părți ale Europei până în urmă cu aproximativ 2.500 de ani în urmă.

”A fost contemporan cu oamenii din paleolitic, până în paleoliticul superior. Era mai mult erbivor decât carnivor. Ajungea undeva la 1,40 metri înălțime la umeri și cântărea peste 600 de kilograme. Unii masculi foarte mari puteau ajunge la 1.000 de kilograme. Era numit urs de peșteră pentru că oasele lui au fost găsite preponderent în peșteri, unde intra să hiberneze. Nu a lăsat urmași, ursul brun fiind o rudă îndepărtată”, precizează Valentin Dumitrașcu, de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București.

Alte exponate scoase din depozitul muzeului sunt un corn de megaloceros, cel mai mare cerb cunoscut, care a dispărut în urmă cu 4.000 de ani, și câteva coarne de bour și de bizon.

”Ambele bovide foarte mari au făcut parte din spectrul de animale care erau vânate de oamenii din paleolitic și până prin Evul Mediu, când a dispărut ultimul bour din România. Bourul este strămoșul direct al vitei domestice și nu mai există în sălbăticie. Bizonul de stepă, în schimb, este o rudă apropiată a zimbrului actual”, spune specialistul de la Institutul ”Vasile Pârvan”.

Fii Reporter