sâmbătă, 15 iunie, 2024

Ororile la care a fost supus Sfântul Sava de la Buzău, unul dintre primii martiri creștini ai neamului

Ororile la care a fost supus Sfântul Sava de la Buzău, unul dintre primii martiri creștini ai neamului

Facebook
Twitter
Email

Zona Buzăului l-a dat, cu peste 1.600 de ani în urmă, pe unul dintre primii martiri creştini ai neamului. Este vorba despre Sfântul Sava Gotul, ocrotitorul spiritual al Buzăului, pe care Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte la 12 aprilie. El a fost înecat în apele râului Mousaios, Buzăul de azi, de goţii care stăpâneau ţinuturile dintre Dunăre şi Carpaţi.

În anul 1996, Episcopia Buzăului şi Vrancei, în parteneriat cu Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria municipiului Buzău, a hotărât ca ocrotitorul spiritual al meleagurilor buzoiene să fie Sf. Mucenic Sava.

„Martirologiul Sfântului Sava, la anul 372, luna aprilie, ziua 12“ este cel mai vechi act de identitate pentru vechimea oraşului Buzău.

Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul Mousaios, Buzăul de azi. I-a fost atribuit numele „gotul” de către vechile calendare bisericeşti, nu pentru că era got de neam, ci pentru că trăia în ţinuturile din sud-estul României de astăzi, unde în veacul al IV-lea stăpâneau goţii.

Sava ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic şi ajutor al preotului got Sansala, din Dacia. Era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt.

A crescut sub îndrumarea creştinească a preotului Sansala, din satul său natal, şi ascultând sfaturile unui alt îndrumător duhovnicesc, părintele Gutticas, păstor spiritual al unei cetăţi din apropiere.

Într-o altă variantă, tânărul Sava apare ca fiind călugăr într-unul dintre multele schituri din Munţii Buzăului, unde se refugiaseră mulţi creştini din calea populaţiilor migratoare care străbăteau ţara noastră în drumul lor spre alte meleaguri.

Aici, populaţia daco-romană convieţuia cu goţii, unii dintre ei creştinaţi. Aceştia ocupaseră o parte a Daciei extra-carpatine, în secolele al II-lea şi al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia, ordonată de împăratul Aurelian, în 271.

Între anii 370 si 372, marele rege al goţilor, Athanaric, s-a stabilit în Dacia nord-dunăreană. El a început o puternică campanie împotriva împăratului bizantin Valens cu care a intrat în razboi, în această perioadă mulţi creştini suportând persecuţii grele în Dacia Traiană. Mulți localnici şi goţi creştinaţi s-au refugiat atunci în sudul Dunării, în Moesia şi în Dacia Pontică. Sava avea să fie şi el victimă a prigoanei.

Chiar înainte să fie capturat de goţi, în apropierea sărbătorii Învierii Domnului, Sava primise un avertisment divin. Pentru că preotul lui duhovnic era plecat din localitate, Sava a pornit spre biserica unde slujea preotul Gutticas.

”Pe drum însă, un bărbat i se arătă în vis, povăţuindu-l să se întoarcă în satul natal, la preotul Sansala, care între timp se întorsese. La început, Sava a încercat să-şi continue drumul către parohia părintelui Gutticas, dar se pare că un puternic viscol, iscat din senin, l-a silit să se întoarcă acasă.” („Sansala, un preot înţelept”, autor preot. Mihail Milea)

În cea de-a treia noapte a Sfintelor Paşti, în sat a năvălit Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, care i-a răpit pe Sansala şi pe Sava, târându-i pe pământ, lovindu-i şi batjocorindu-i.

Mai târziu, în zorii zilei, prigonitorii au observat că pe trupul lui Sava nu exista nici cea mai mică rană, aşa că l-au răstignit pe două osii, lăsându-l să sufere întreaga zi şi întreaga noapte. Dimineaţa, o femeie care era în trecere l-a dezlegat pe Sava, dar acesta a rămas, fără frică, pe loc.

Înspăimântați de minunile văzute, slujitorii păgânului Atharid au vrut să-l elibereze pe Sfântul Sava, însă căpetenia lor i-a obligat să îndeplinească ce li s-a cerut. A poruncit ca preotul Sansala să rămână legat, iar tânărul Sava să fie aruncat în râul Mousaios.

”Înfuriat, Atharid a poruncit ca Sava să fie legat cu mâinile de o grindă şi obligat să mănânce mâncăruri jertfite idolilor. Sava însă a refuzat, afirmându-şi încă o dată credinţa în Iisus Hristos. A fost apoi lovit în piept cu un drug ascuţit de fier, dar a rămas nevătămat. Atunci, oştenii l-au legat de un lemn şi l-au aruncat în râul Buzău. Astfel, Sava s-a stins din viaţă la numai 38 de ani.” („Sansala, un preot înţelept”, autor preot. Mihail Milea)

Trupul fără viață i-a fost scos din apă şi lăsat pe mal. Ulterior, creştinii au luat corpul tânărului înecat şi l-au îngropat. Mai târziu, moaştele sfântului au fost duse în Capadocia, fapt confirmat într-o epistolă din anul 374 de către Sfântul Vasile cel Mare.

Informaţiile publicate pe site-ul stiridebuzau.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 150 de caractere, cu citarea sursei.