Hram nou atribuit Bisericii Banu din Buzău, care adăpostește o icoană făcătoare de minuni

Biserica Banu din Buzău, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din municipiu, monument istoric și de arhitectură, a împlinit 300 de ani de la ctitorire. Cu acest prilej, i-a fost atribuit și cel de-al doilea hram, închinat Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, monah născut Ucraina, la 1722.

Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț a avut un aport important la renașterea isihastă din secolul al XVIII-lea în Țările Române.

„A fost un martor al revirimentului isihast susținut de acest mare sfânt părinte în secolul al XVIII-lea. De aceea, hotărârea de a-l cinsti cu mai mare evlavie la această biserică, adăugându-l ca ocrotitor spiritual, este una binecuvântată”, a relatat pentru arhiepiscopiabzvn.ro, pr. cons. Ionuț-Radu Vintilă, preot paroh al Bisericii Banu.

Potrivit doxologia.ro, Părintele Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, „într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați”. Tatăl său se numea Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina.

Tatăl său a murit de tânăr, iar în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă.

După patru ani, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. A venit în Moldova, în anul 1745, și s-a stabilit la schitul Trăisteni,Râmnicu Sărat, apoi la Mănăstirea Dălhăuți.

În 1746, a ajuns la Muntele Athos, unde a fost sihastru patru ani de zile. La 1750, a fost tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, ocazie cu care a primit numele de Paisie.

„Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși”, potrivit doxologia.ro.

Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamț cu o mare parte din obștea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț. În următorii cincisprezece ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Cuviosul Paisie a păstrat cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos.

Icoană făcătoare de minuni, la altarul Bisericii Banu

Biserica Banu, de lângă Colegiul „B.P. Hasdeu”, este unul dintre importantele monumente istorice al Buzăului, pentru arhitectura sa deosebită, de secol al XVI-lea. Se distinge prin forma sa exterioară deosebită, rar întâlnită la alte biserici, fiind acoperită cu ţiglă smălţuită, adusă de la Viena, în secolul al XIX- lea.

La început a fost mănăstire, clădită de vistierul Andronic Cantacuzino pe locul unei mai vechi biserici, pe care a dărâmat-o, deoarece era prea mică. Din această biserică a rămas doar o icoană a Maicii Domnului, despre care se spune că este făcătoare de minuni, prezentă şi astăzi în actuala biserică.

Despre această mănăstire de călugări nu se mai vorbeşte nimic până în anul 1722, când s-a început zidirea actualei biserici, în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind terminată sub domnia lui Nicolae Mavrocordat.

A funcţionat ca mănăstire până în anul 1884, când a rămas biserică de parohie. Numele provine de la dregătoria ctitorului, devenit mare ban în anul 1593.

În interiorul bisericii, având hramul „Buna Vestire”, privirea îţi este captată de valoroasele picturi de patrimoniu, ce se găsesc pe catapeteasmă, realizate de Tattarescu, în 1877.

Sub bolţile sfântului lăcaş, se află minunata icoană în stil bizantin a Preacuratei, poleită cu aur.

”Icoană făcătoare de minuni din Sf. Munte Athos, mănăstirea Dionisiu, adusă de monahii greci în această Sf. Biserică, ctitorie a voievodului Radu cel Mare (1495 – 1508) şi a Sf. Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei (1486- 1508), la anul 1503”, scrie pe mesajul afişat lângă icoană.

Istoria acesteia este destul de interesantă, bănuindu-se că este una dintre cele salvate din Constantinopolul cucerit de turci, fiind îmbrăcată în argint în 1697 de Doamna Elena, soţia domnitorului Brâncoveanu, şi poleită cu aur în 1819 de vel postelnicul Alexandru Văcărescu.

”Este o icoană de la 1503, adusă de la Sfântul Munte Athos. A făcut nenumărate minuni. Aici, în general, credincioşii vin să se roage pentru neputinţe, boli, dar şi foarte multe femei care doresc să nască şi nu pot aveau copii”, ne-a declarat preotul Radu Ilie, paroh al Bisericii Banu.

Buzoienii se mândresc cu faptul că însuşi Mihai Viteazul a făcut importante danii către acest aşezământ.